Oana Mioara Bîzgan-Gayral

Pe 21 martie va fi marcată Ziua mondială a sindromului Down. Pentru multe dintre miile de persoane cu sindrom Down din România, fiecare zi reprezintă o luptă, o provocare și o încercare de a înfrunta numeroase bariere sociale, psihologice și administrative.

Toții copiii din România trebuie să beneficieze de accesul egal și nediscriminatoriu la educație. Și copiii cu sindrom Down au dreptul să învețe alături de ceilalți copii. Incluziunea în educație este importantă și esențială pentru o țară care vrea să construiască o societate care acceptă, nu discriminează și nu are prejudecăți.

Astăzi școlile de la noi din țară refuză să primească copii cu sindrom Down și să îi integreze în clase obișnuite, pentru că îi consideră periculoși, bolnavi sau, de cele mai multe ori, pentru că nu avem profesori pregătiți și deschiși pentru incluziune. Socializarea este importantă pentru orice copil, indiferent de gen, dizabilitate, etnie, religie etc. Și un copil cu sindrom Down are nevoie să învețe să se joace și să comunice cu ceilalți. Integrarea socială și academică, iar, mai târziu, și cea profesională a persoanelor cu sindrom Down reprezintă elemente importante atât la nivelul Uniunii Europene, cât și la nivelul României. Totuși barierele pentru aceste persoane ajung să poarte în continuare un caracter psihologic, administrativ sau tehnologic.

Măsurile necesare pe care autoritățile române trebuie să le ia pentru o integrare eficientă în societate a persoanelor cu sindrom Down prevăd asigurarea terapiilor ocupaționale și de limbaj, precum și a celor de fizioterapie încă din primii ani de viață a copilului. De asemenea, politicile guvernamentale trebuie să includă în programele lor protecția, incluziunea, egalitatea, respectul pentru orice persoană, fie ea cu dizabilitate sau nu. Trebuie să luăm măsuri imediate de incluziune atât socială, cât și economică pentru persoanele care se află în grupurile vulnerabile și care sunt slab reprezentate în sfera publică și politică a țării noastre.

Pentru dezvoltarea toleranței și a deschiderii față de incluziunea socială ar trebui să ne informăm și să atragem atenția societății asupra situațiilor cu care se confruntă toate categoriile de cetățeni. În România fiecare cetățean are dreptul de a fi acceptat, înțeles și respectat.