Mihai Banu

„Pe când o strategie a spațiului rural?!”

Mă așteptam ca un guvern cu o majoritate zdrobitoare să elaboreze o strategie pentru cele mai importante domenii ale momentului: agricultura și dezvoltarea rurală, pe măsura forței „Parteneriatului pentru Româniaˮ.

Ceea ce vreau să vă spun este poate ciudat, dar este adevărat. Am găsit în loc de strategie o înșiruire de dorințe fără speranțe pentru spațiul rural.

Nepăsarea și delăsarea, nepriceperea, incompetența sunt pricinile acestor stări de lucruri, care vor duce spațiul rural spre dezastru.

Unii dintre autorii programului se străduiesc să păstreze aceeași stare de lucruri. Nu văd viitorul, nu știu că o strategie presupune: obiective, buget, instituții și beneficiari. Nu au înțeles că prioritățile momentului sunt cele două domenii: agricultura și dezvoltarea rurală. Nu au înțeles că obiectivul fundamental al Strategiei de la Lisabona este dezvoltarea durabilă a spațiului rural.

Îmbătrânirea satelor, migrația tinerilor, abandonul terenurilor, degradarea solurilor, sărăcia sunt suficiente argumente care demonstrează că satul românesc nu mai are viitor.

Structura proprietății funciare, mai ineficientă decât în secolul al XIX-lea, absența instituțiilor de consultanță și consiliere, abundența instituțiilor de control nu dau nicio speranță tinerilor din spațiul rural. Cei care au guvernat în perioada 2000–2006 au uitat că au negociat în defavoarea țăranului român, că au pus în pericol aderarea României la UE. Așa cum arată Programul de guvernare și prognozele pe 2009–2012, putem afirma că ceea ce nu a reușit Nicolae Ceaușescu în perioada comunistă, au reușit guvernanții perioadei capitaliste: distrugerea satului românesc!

Se vede foarte bine că obiectivele fundamentale ale agriculturii și dezvoltării rurale au fost abandonate. Produsele românești pierd bătălie după bătălie cu produsele străine.

Despre rolul primordial al agromediului în dezvoltarea rurală nici nu se vorbește.

Gestionarea durabilă a terenurilor agricole și forestiere a ajuns obiectivul negustorilor de terenuri, și nu al guvernanților. Gospodarii pierd bătălia cu fondurile europene și doar vârsta îi oprește să nu se revolte.

## Domnilor,

Toată lumea recunoaște că agricultura și dezvoltarea rurală trebuie să reprezinte primele priorități ale României. Ministrul finanțelor ne îmbrobodește cu principiul echilibrului bugetar între sectoarele prioritare, în timp ce realitatea demonstrează că agricultura și dezvoltarea rurală au primit de zece ori mai puțin decât infrastructura, de opt ori mai puțin decât învățământul, de șase ori mai puțin decât sănătatea.

Dacă partidele aflate la guvernare nu înțeleg nimic din filozofia spațiului rural, nu înțeleg nimic din necesitatea elaborării unei strategii pentru cel mai important domeniu al momentului, atunci putem vorbi de pericolul pe care îl reprezintă această guvernare pentru pregătirea României pentru cea de a doua etapă a Politicii agricole comune.