Teodor Atanasiu

„Pe ce se bazează viziunile optimiste prezidențiale și guvernamentale privind viața în roz care ne așteaptă în 2011?”

„Economia arată semne că suntem pe drumul cel bun. (...) Să nu facem pași înapoi acum când suntem aproape de a ieși din recesiune și de a merge pe drumul cel bun”, ne spunea premierul Boc în luna octombrie a acestui an de la tribuna Parlamentului.

Dar rezultatele economice ale trimestrului trei l-au contrazis ulterior pe domnul Boc cel Optimist: România a înregistrat, în trimestrul trei, o scădere economică de 0,7% față de trimestrul anterior, a anunțat, recent, Institutul Național de Statistică. Comparativ cu primele nouă luni ale anului trecut, PIB-ul României a scăzut, în primele trei trimestre din 2010, cu 2,3%. „Conform primelor estimări, produsul intern brut în trimestrul III 2010 a fost, în termeni reali, mai mic cu 0,7%, comparativ cu trimestrul II 2010 (date ajustate sezonier). Față de trimestrul corespunzător din anul 2009, produsul intern brut a înregistrat o scădere cu 2,5% pe seria brută și cu 2,3% pe seria ajustată sezonier. În perioada 1 ianuarie – 30 septembrie 2010, comparativ cu aceeași perioadă din anul 2009, produsul intern brut s-a redus cu 2,3% pe seria ajustată sezonier și cu 1,9% pe seria brută” se arată în raportul INS.

Deși premierul le-a promis românilor, în fiecare lună din 2010, că o vor duce mai bine, deciziile pe care le-a luat în acest an i-au contrazis în mod flagrant susținerile verbale, deoarece acestea au fost rapid transformate, fără nici cea mai mică mustrare de conștiință, în cele mai grele măsuri de austeritate, unele dintre cele mai drastice și mai fără sens de

care a avut parte vreo țară din Europa, pe tot parcursul acestei dificile crize de care majoritatea au și scăpat între timp.

De la reduceri salariale fără precedent și creșteri fulminante de taxe și impozite, românii au parte, mai nou, de reducerea substanțială a indemnizației pentru creșterea copilului de până la doi ani, precum și a perioadei de acordare a acesteia, de la 2 ani la un an, dar și de impozitarea pensiilor sau de alte invenții, din ce în ce mai usturătoare pentru români, care nu au nicio legătură cu optimismul verbal al premierului Boc.

Fiecare român simte acut pe pielea lui că o duce din ce în ce mai rău, de vreo doi ani, că i-au scăzut veniturile la jumătate față de sfârșitul anului 2008 și că i-au crescut grijile și cheltuielile în mod galopant. Și, tot în acest timp, soluțiile de ieșire din criză și de redare a stabilității vieții de zi cu zi a românilor întârzie să se întrevadă în vreun fel la orizont, deși promisiunile portocalii în acest sens nu mai contenesc să înflorească.

În luna mai 2009, când domnul Boc ar fi trebuit deja să ia o mulțime de măsuri de reducere a cheltuielilor bugetare și guvernamentale pentru ca în 2010 să nu se ajungă la reducerile drastice de venituri care le-au transformat românilor viața într-un coșmar, Președintele României era de părere că în România nu se pune problema unei recesiuni: „Suntem în criză, dar nu putem vorbi despre recesiune în România”, afirma Traian Băsescu la acea vreme, contrar adevărului din terenul economic.