Octavian Bot

„Pe cine nu lași să moară, nu te lasă să trăiești” este o veche zicală românească de care cred că prim-ministrul Victor Ponta își aduce aminte în fiecare zi de când Traian Băsescu a anunțat organizarea unui nou referendum privind modificarea structurii Parlamentului.

Desigur, în sprijinul acțiunii sale, pe cât de nesăbuită, pe atât de inutilă, Traian Băsescu ne face teoria suveranității poporului. Sigur c-o face în stilul său caracteristic, adică prin omisiune. Evident că suveranitatea națională aparține poporului român, dar Traian Băsescu uită să spună că ea nu se manifestă numai prin referendum, ci în primul rând se manifestă prin organele sale reprezentative alese, iar Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român.

Așadar, poporul își poate manifesta suveranitatea prin cei pe care i-a trimis în Parlament să-l reprezinte.

Sigur că Traian Băsescu, fără să-și dea seama, anunțând și vorbind despre suveranitatea poporului, se plasează în sfera umorului involuntar. A vorbi despre suveranitate națională, despre suveranitatea poporului, de către Traian Băsescu este precum ai vorbi despre funie în casa spânzuratului. Traian Băsescu uită că poporul și-a manifestat, și-a exprimat această suveranitate prin referendum, când 7,4 milioane de români i-au spus lui Traian Băsescu să plece de la Cotroceni.

Desigur că referendumul a fost invalidat printr-o ușurință cu care Curtea Constituțională a evaluat acest referendum, dar efectele lui morale cred că ar trebui să-l apese puțin pe Traian Băsescu, înainte de a începe să tulbure din nou apele, acum, când se pune problema revizuirii Constituției.

Cred că Traian Băsescu, desigur, în stilul său caracteristic, după cum spuneam, nu poate sta liniștit și încearcă să aducă din nou în discuție această problemă, care este o problemă spinoasă. Nu degeaba Legea referendumului – Legea nr. 3/2000 – prevedea și mai prevede la art. 12 care sunt temele de interes național care pot fi aduse în discuție prin referendum.

Desigur, aici din nou vorbim despre ușurința cu care Curtea Constituțională a dat o decizie care dă dreptul președintelui să fixeze teme de interes național și suntem în situația în care tot ce-i trece prin cap unui președinte devine temă de interes național, obligând în acest fel Guvernul să organizeze un referendum cu o temă inadecvată, pentru că tema aceasta a modificării structurii Parlamentului eu cred că nu ține de o temă de interes național asupra căreia poporul să se exprime prin referendum. Este o temă mult prea tehnică.

De altfel, Traian Băsescu încearcă să manipuleze – și recunoștea zilele trecute, printr-o declarație – că în funcție de modul în care pui întrebarea poți să manipulezi. Se referea la exploatarea și explorarea gazelor de șist, ferindu-se de un astfel de referendum, evident, dar nu se ferește să susțină că această problemă a modificării structurii Parlamentului, practic, trebuie decisă prin referendum.