Ovidiu Cristian Iane

„Pe locuri, fiți gata... Startul, peste un an!”

Nici nu se încheiaseră bine alegerile parlamentare de anul trecut, că începuseră scenariile pentru alegerile prezidențiale. Iar ele au crescut gradual, ajungându-se în această vară la o atmosferă de precampanie. Odată cu toamna și revenirea din vacanță, nu cred că este vreo zi în care să nu se speculeze vreun posibil candidat pentru Președinția României, să nu se facă analize și paraanalize legate de candidatul sau „necandidatul” celor două mari partide politice românești sau să nu mai apară vreun anunț de candidatură. Pare că am făcut o călătorie în timp și că ne aflăm deja în 2014, iar alegerile bat la ușă.

Stimați colegi, doamnelor și domnilor, știu din proprie experiență ce înseamnă a te pregăti pentru o campanie prezidențială, dar a transforma viața politică și publică într-o campanie continuă, mi se pare deplasat și complet contraindicat pentru orice aspirant la funcția de președinte al unui stat, căruia i se cer soluții și teme reale, nu frumos ambalate și prinse cu fundiță de campanie. De orice culoare ar fi această fundiță.

Și, tot indiferent de culoare, am da cu toții dovadă de mai multă maturitate politică și de respect dacă alegerile interne le-am organiza fără să le transformăm într-un prilej de creștere a vizibilității pe considerente de marketing.

Și mai bine ar fi dacă unii dintre noi, aspiranți declarați la fotoliul prezidențial, nu s-ar arăta brusc atât de interesați de diaspora, mai precis, de un stat vecin care, datorită sau din cauza capitalului său electoral, mereu a fost folosit pe post de fiu rătăcitor, iubit odată la patru ani și uitat în rest. Altfel, nu îmi explic de ce, în perioadele postelectorale, aproape toți oamenii politici îl uită, iar când vine vorba de revizuirea Constituției nimeni nu îi acordă rolul și importanța pe care i le acordă vremelnic în campanii.

Ce să mai spun de țară, doamnelor și domnilor? Din letargie, ca să nu zic... altceva, se trezesc rând pe rând mulți salvatori care, timp de un an de zile, vor avea grijă să ne intoxice cu grija lor, cu proiecte peste proiecte și cu declarații mai mult sau mai puțin belicoase. Căci, nu-i așa, stimați colegi, orice candidatură presupune la noi atac, și mai puțin bun-simț sau inițiative constructive.

Am intrat, așadar, la un an înainte de alegerile prezidențiale, în linie dreaptă și pare că, pentru unii, nimic altceva nu mai este important. Prea mult, doamnelor și domnilor! Mult prea exagerat și, cu toată atenția pe care o acordăm cu toții funcției de Președinte al României, nu cred că singura preocupare a unor politicieni ar trebui să fie zâmbetul larg, turneele în scop electoral sau transformarea într-o vedetă care nu are nici pe departe ceva în comun cu ceea ce înseamnă a fi președintele unei țări. Poate unii, într-un târziu, vor înțelege acest lucru și se va găsi dulcea cale de mijloc, între politicianul ultrapopular, ultraamabil și suspicios de empativ, și cel ultrarezervat, ultrașcolit și imun la slăbiciunile umane. Amândouă tipurile la fel de false, de prost jucate și cu același rezultat pe care, în final, va scrie dezastru.