Laura Mihaela Moagher

„Penitenciarele din România, iadul sufletelor’’

Condițiile de detenție din penitenciarele românești reprezintă un subiect sensibil, atât pentru autoritățile românești din domeniu, cât și pentru instituțiile politice europene. Consiliul Europei și-a exprimat, printr-un raport recent, preocuparea privind acuzațiile despre relele tratamente și despre condițiile semnalate în penitenciarele din România. Comisia antitortură a Consiliului Europei a fost sesizată în repetate rânduri despre săvârșirea unor grave abuzuri asupra deținuților de către forțele speciale, în cele mai multe dintre cazuri existând reacții disproporționate, care vizau pedepsirea deținuților implicați în diferite incidente.

Acuzații privind relele tratamente au fost înregistrate și la Penitenciarul pentru Femei din Târgșor, județul Prahova, unde personalul a avertizat deținutele să nu discute cu membrii delegației Comisiei antitortură a Consiliului Europei, la vizita efectuată în iunie 2014.

Sistemul penitenciar din România se află într-o grea suferință. Este adevărat că modernizarea acestui sistem nu poate interveni înaintea modernizării sistemului sanitar, a sistemului educațional sau a centrelor sociale pentru persoane instituționalizate. Este însă la fel de adevărat că în România, stat membru al UE, o condamnare cu privarea de libertate este echivalentă, uneori, cu pedeapsa cu moartea și, nu de puține ori, cu o mutilare sau amputare fizică ori psihică.

Condițiile mizere de detenție, lipsa apei potabile, a ventilației și a iluminării naturale, lipsa asistenței medicale, mâncarea infectă, șobolanii, ploșnițele, gândacii care populează celulele de detenție rămân doar mici detalii care întregesc tabloul general sumbru al închisorilor unui stat membru al UE.

Am enumerat toate aceste aspecte pentru a sublinia faptul că, dacă pe scara priorităților societății românești este normal ca penitenciarele să se situeze în coada ierarhiei preocupărilor societății, totuși, din punctul de vedere al siguranței și al securității cetățeanului, sistemului penitenciar trebuie să i se acorde o importanță maximă.

Este știut faptul că supraaglomerarea este principala problemă cu care se confruntă sistemul penitenciar din România, însă, în același timp, supraaglomerarea este și factorul declanșator pentru toate celelalte probleme, concretizate prin abuzuri, rele tratamente sau condiții precare de detenție.

Trebuie să fim conștienți că misiunea statului de drept nu se sfârșește la poarta închisorii, odată cu condamnarea infractorilor, iar noi avem obligația să rezolvăm problema majoră cu care se confruntă sistemul penitenciar din țara noastră.

Soluții sunt, trebuie doar să le punem în aplicare.