Liviu Bogdan Ciucă

## „Pensionarii au dreptul la o viață mai bună”

De 17 ani plângem și deplângem viața grea a pensionarilor. De 17 ani organizăm mese rotunde, colocvii, chiar mitinguri, pentru ca bunicii și unchii noștri mai în vârstă să aibă o viață decentă.

De 17 ani, miniștrii muncii nu au fost altceva decât niște psihoterapeuți pentru pensionarii ajunși la limita supraviețuirii și care, din când în când, își adună curajul și puterile pentru a se revolta.

Tot de atâta amar de vreme, miniștrii muncii strâng neputincioși din umeri, pentru că mai bine poziționații colegi ai lor de la finanțe nu le dau nicio speranță, nici lor și nici celor de care, teoretic, ar trebui să aibă grijă.

Nu sunt bani, nu sunt resurse, suntem prea săraci, va veni și vremea lor! Acestea sunt replicile favorite când vine vorba despre pensionari. Ei nu sunt nici mineri, să vină la plantat de panseluțe în buricul Capitalei, nici medici, să ne lase fără injecții, nici profesori, care, la o adică, să ne amenințe că nu mai încheie mediile. Ei sunt doar foști mineri, foști medici, foști profesori etc.

Noi, reprezentanții Partidului Conservator, am inițiat o propunere legislativă care are ca obiect de reglementare majorarea pensiilor persoanelor asigurate care au desfășurat activități în condițiile speciale de muncă prevăzute de legislația în vigoare, cât și celor care au desfășurat activități în grupele de muncă stabilite de legislația anterioară datei de 1 aprilie 2001 – cu 50% pentru perioada în care asigurații și-au desfășurat activitatea în grupa I de muncă și cu 25% pentru perioada în care asigurații și-au desfășurat activitatea în grupa a II-a de muncă.

Propunerea legislativă vine în sprijinul a aproximativ 1,8 milioane de pensionari care nu beneficiază de sporurile ce li se cuvin pentru perioada lucrată în grupele I și a II-a de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001.

Faptul că acum, într-o conjunctură politică neimaginat de critică, la limită, pe viață și pe moarte, războiul dintre Palatele Victoria și Cotroceni se dă având ca muniție subiectul pensiilor tot e un lucru bun, un pas înainte.

În ideea că dacă tot s-au găsit niște resurse, de ce nu s-au mărit salariile profesorilor sau ale medicilor? Și de ce nu s-a rezolvat o nedreptate făcută celor care au lucrat în grupele de muncă prevăzute de legislația anterioară datei de 1 aprilie 2001?

Firește, ca și în sănătate, și în învățământ sunt salarii jenante, total nemotivante, sub orice critică. Am spus-o și o voi repeta până la oboseală. Dar nu așa mi se pare normal să rezolvi nedreptățile din societatea românească: punându-i pe unii împotriva celorlalți, făcându-i pe pensionari să se simtă niște uitați veșnic.