Florin Alexandru Alexe

Pentru anul școlar 2014–2015, pentru prima oară în România vor fi elaborate manuale școlare în format digital. Este un moment care ar trebui să ne bucure pentru că, iată, suntem și noi în rând cu țările occidentale, cu tehnologia, cu stilul de viață al zilelor noastre.

Din păcate însă, bucuria dispare imediat cum aflăm mai multe informații despre modul în care Ministerul Educației Naționale înțelege să gestioneze chestiunea editării manualelor. Încă din toamna anului trecut, editorii au solicitat prezentarea de către minister a unui calendar clar al procesului de elaborare a manualelor școlare și transparență totală în procedura de licitație, însă acest lucru nu s-a întâmplat.

Uniunea Editorilor din România a atras atenția că ar putea da în judecată Ministerul Educației dacă licitația se va derula pe baza documentelor prezentate în acest moment pe site-ul ministerului. Indignarea celor de la UER are la bază faptul că documentele respective nu au fost supuse niciodată dezbaterii publice, acest lucru dovedind indisponibilitatea ministerului pentru dialog și transparență.

Procedura de licitație va începe în mod practic în data de 15 aprilie, astfel încât mai este încă timp, deși pe ultima sută de metri, pentru o discuție deschisă și concretă între minister și editori. De aceea, atrag atenția ministrului educației naționale, domnul Remus Pricopie, că este un moment bun pentru a da dovadă de respect față de toate părțile implicate în procesul de educație – elevi, profesori, părinți, editori etc. – și a se așeza la masa discuțiilor pentru identificarea celei mai bune soluții.

De asemenea, solicit Ministerului Educației Naționale să prezinte un calendar clar și pentru procesul de înnoire a manualelor școlare. Manualele de gimnaziu sunt cele mai vechi aflate în uz, cele de clasa a V-a având 17 ani vechime, iar cele de clasa a VIII-a „numai” 14, ele fiind tipărite în perioada 1997–2000. Cele mai „noi” manuale au și ele nu mai puțin de 8 ani vechime, ultima licitație fiind organizată de minister în 2006.

În această perioadă, de aproape 20 de ani, programele analitice au fost schimbate de mai multe ori fără a se face și actualizarea manualelor. Ca urmare, manualele sunt defazate față de programele folosite. De asemenea, ministerul este obligat să înlocuiască în fiecare an manualele uzate fizic, dar acest lucru nu s-a întâmplat.

Introducerea manualelor digitale – pentru clasele I și a II-a momentan – pare, la prima vedere, un lucru lăudabil. Însă, înainte de elaborarea lor, nu a existat niciun proiect-pilot în baza căruia să fie analizate condițiile în care aceste manuale pot da randament și modalitatea de pregătire a învățătorilor, în primul rând, și a elevilor, în cel de-al doilea, în vederea utilizării optime a acestor manuale. În România, multe școli au probleme cu curentul electric, mai puțin de jumătate din totalul școlilor au conexiune la internet. Mulți copii nu pot merge la școală din cauză că părinții nu își permit să le cumpere haine „de stradă”. Mulți învățători nu au acces la calculator și nici nu știu să-l folosească.