Pentru ca aceste practici mediatice toxice să înceteze e nevoie de o serie de gesturi publice, în primul rând, spre CNA. Acesta trebuie să-și recapete rolul și misiunea de a fi garantul interesului public, de a asigura respectarea de către posturile de televiziune și radio a normelor privind informarea corectă, viața privată, demnitatea umană.
E nevoie de o recitire a Legii audiovizualului, pentru că nimic din prevederile acesteia nu permite și nu justifică abuzurile la care asistăm în prezent. Vă reamintesc că Legea și Codul audiovizualului le impun „furnizorilor de servicii media să respecte libertățile și drepturile fundamentale ale omului, viața privată, onoarea și reputația, precum și dreptul la propria imagine”.
Un alt gest public trebuie îndreptat spre oamenii politici integri, nepătați, să-și apere cu fermitate demnitatea și reputația. Un altul, spre media, care să aibă ca scop curățarea spațiilor de emisie de limbajul injurios, penal.
Nu în ultimul rând, e nevoie de gesturi care să invite la un alt tip de limbaj public: convocări în fața comisiilor parlamentare de specialitate (mass-media și juridică), emisiuni la Societatea Română de Televiziune care să promoveze modele europene de bune practici în materie etc.
Este de la sine înțeles că niciunul dintre aceste demersuri nu va pune sub semnul îndoielii principiul fundamental al libertății presei, ci va întări dreptul publicului la o informare corectă.
România nu va putea fi resetată și reașezată pe principiile integrității și decenței fără un limbaj public civilizat, de tip european, și fără responsabilizarea celor care abuzează de libertatea cuvântului.
Legea audiovizualului:
Art. 3 – (1) Prin difuzarea și retransmisia serviciilor de programe se realizează și se asigură pluralismul politic și social, diversitatea culturală, lingvistică și religioasă, informarea, educarea și divertismentul publicului, cu respectarea libertăților și a drepturilor fundamentale ale omului.
Codul audiovizualului:
„Cum le redăm demnitatea celor puși la stâlpul infamiei cu acuzații denigratoare?”
Mă adresez plenului Parlamentului României pentru a trage un semnal de alarmă în legătură cu un fenomen extrem de îngrijorător, care a luat amploare în peisajul mediatic în ultima vreme, atingerea gravă adusă demnității, vieții private, onoarei și reputației unor persoane publice, sub privirile pasive ale Consiliului Național al Audiovizualului.
Nu vorbesc doar despre „circul televizat” al arestărilor, descinderilor cu mascați, alimentate de anchete din care se scurg informații către presă. La fel de grav este nivelul fără precedent atins de acuzațiile directe, repetate, fără dovezi, practicate de unele posturi de televiziune. N-am uitat nici campania prezidențială și acuzațiile halucinante lansate pe piață.
Într-atât ne-am obișnuit cu infamia, încât cei împroșcați cu noroi renunță să-i mai tragă la răspundere pe vinovați, de teama unor campanii de denigrare care le pot compromite definitiv imaginea publică și viitorul. Pentru o persoană publică, reputația este bunul cel mai de preț și cel mai ușor de murdărit.
Vă întreb, de aceea, cum le redăm demnitatea celor supuși oprobriului public prin „justiția televizată”, dar pentru care instanțele pronunță în final verdictul nevinovat? Cum le redăm demnitatea și dreptul la propria imagine celor puși la stâlpul infamiei cu acuzații denigratoare, fără dovezi?
Art. 30 – Furnizorii de servicii media audiovizuale au obligația să respecte drepturile și libertățile fundamentale ale omului, viața privată, onoarea și reputația, precum și dreptul la propria imagine.
Art. 31 – În sensul prezentului cod, sunt considerate a fi de interes public justificat orice probleme, fapte sau evenimente care influențează societatea sau o comunitate, în special cu privire la:
a) prevenirea sau probarea săvârșirii unei fapte cu incidență penală;
b) protejarea sănătății sau siguranței publice;
c) semnalarea unor afirmații înșelătoare sau a unor cazuri de incompetență care afectează publicul.
Art. 32 – (1) Niciun drept conferit prin lege nu poate fi exercitat într-un mod excesiv și nerezonabil, contrar buneicredințe, în scopul de a vătăma sau de a păgubi pe altul ori profitând de ignoranța sau de buna-credință a persoanelor.
(2) Nu orice interes al publicului trebuie satisfăcut, iar simpla invocare a dreptului la informare nu poate justifica încălcarea dreptului la viață privată.
Art. 41 – (1) Furnizorii de servicii media audiovizuale nu pot difuza:
c) imagini care exploatează sau scot în evidență traumele ori traumatismele unei persoane. Fac excepție cazurile umanitare, pentru difuzarea cărora este necesar acordul persoanei în cauză sau al familiei.
Art. 42 – (1) Este interzisă difuzarea de imagini sau de înregistrări cu persoane aflate în stare de reținere sau arest, fără acordul acestora.
(2) Este interzisă difuzarea de imagini sau de înregistrări cu persoane executând o pedeapsă privativă de libertate, cu excepția situațiilor în care acestea demonstrează încălcări ale unor drepturi sau există un interes public justificat.
(3) Imaginile și/sau înregistrările cu persoane aflate în stare de reținere, arest sau care execută o pedeapsă privativă de libertate nu trebuie prezentate într-un mod excesiv și nerezonabil.
*
„România – singura țară din UE cu absorbția fondurilor sub 60%”
Eșecul Guvernului Ponta în domeniul fondurilor europene este unul major. Slaba absorbție a fondurilor europene ne situează în coada clasamentului Uniunii Europene. Rata absorbției din România este de 56%, cu 20 de puncte procentuale mai mică față de media europeană, de 76%, conform Comisiei Europene. Executivul comunitar pune această situație în mare parte pe seama birocrației din România.
În prima lună a anului 2015, România a avut absorbție zero a fondurilor structurale și de coeziune. Conform cifrelor oficiale, la data de 31 ianuarie 2015, rata efectivă de absorbție a fondurilor respective a fost de 44,89%, la fel ca în 31 decembrie 2014.
Absorbția și cheltuirea fondurilor UE pe proiecte nu a fost programată realist de Guvern în anii 2013–2014. Sumele de la UE încasate efectiv au fost mai mici cu 15% în anul 2014, față de bugetul rectificat, la fel față de proiectul de buget, și cu 18% în anul 2013, față de proiectul de buget aprobat. Mai mult, 20% din cheltuielile pentru proiecte finanțate din fonduri UE în anul 2014 nu au fost acoperite.
Această discrepanță dintre estimări și execuții pentru fondurile UE a condus la o reducere a deficitului (influența exclusivă a fondurilor UE) în 2014 cu aproximativ 1,4 mld. lei, în execuție, față de bugetul rectificat și cu aproximativ un mld. lei pentru 2013 față de proiectul de buget.
Aceeași situație se va respecta și în anul 2015. Estimăm o reducere a deficitului cu aproximativ un mld. lei (0,2% din PIB) datorită încasării veniturilor de la UE de 95% din ce s-a planificat, respectiv alocarea sumelor de la UE pe proiecte și pe cofinanțări în procent de aproape 90% față de bugetul aprobat.
*
„Cer ca în noul Cod electoral să fie introdusă cota minimală de gen pentru femei și bărbați de 30%”
România a traversat 25 de ani de regim democratic fără a valorifica la potențialul real o resursă umană uriașă: populația sa feminină, expertiza, experiența și dedicarea acesteia.
Susțin introducerea, în noul Cod electoral, a cotei obligatorii de gen de 30% pe listele electorale ale partidelor, care va duce la creșterea reprezentării politice a femeilor.
În România, femeile formează aproape 52% din numărul total al locuitorilor, dar continuă să fie masiv subreprezentate în viața publică, în politică, în toate procesele decizionale la nivel local, național, guvernamental.
În societatea modernă pe care vrem s-o construim, femeile pot constitui, prin calitățile și competențele lor, unul dintre motoarele schimbării. Pe plan mondial, dezvoltarea umană și creșterea economică sunt mai mari în statele care au rezolvat problema discriminării de gen.
România se situează pe locul 91, din 142 de țări analizate, în ceea ce privește egalitatea de gen în viața politică, conform Raportului global al echilibrului de gen pentru anul 2014.
Nu putem vorbi de democrație și de reprezentare democratică cu un Parlament dominat covârșitor de bărbați, în care doar 65 dintre cei 574 de aleși sunt femei (11,3% per total, 13,4% în Camera Deputaților și 6,5% în Senat). În actualul Guvern, din cei 22 de miniștri, doar trei sunt femei (14,3%), în timp ce, la nivelul administrațiilor locale, numai 3% din primării sunt conduse de femei.
Dintre țările europene, doar Cipru și Ungaria au o pondere a femeilor în Parlament mai scăzută decât a României. În Suedia, Finlanda, Olanda, Islanda, Norvegia, Danemarca și Belgia, peste 37% din membrii Parlamentului sunt femei.
România nu poate pretinde că a integrat practicile europene, cât timp nu realizează o balanță echilibrată a participării femeilor și bărbaților la luarea deciziei în mediul politic și public.
Una dintre direcțiile de acțiune ale Strategiei Europene privind egalitatea de șanse între femei și bărbați cere creșterea numărului de femei candidate și al femeilor alese prin facilitarea accesului și încurajarea participării femeilor la alegerile electorale naționale, regionale și locale.
În 96 de țări, în statutele partidelor politice au fost deja adoptate cote minimale de gen de cel puțin 30%, prin lege sau conformare voluntară.
Cota minimală de gen obligatorie este legiferată, de pildă, în Franța, Polonia, Spania, Norvegia, Finlanda, Slovenia _._ Franța a fost prima țară care a impus prin lege, în anul 2000, paritatea de 50% pe listele pentru alegerile europarlamentare, senatoriale, municipale, regionale; Polonia a introdus o lege a cotei minimale de gen în 2011.
În Germania, Cabinetul condus de cancelarul Angela Merkel a aprobat, în decembrie 2014, un proiect de lege pentru introducerea cotei de gen de cel puțin 30% în consiliile de supraveghere din peste 100 de mari companii private.
Și la nivelul Comisiei Europene, în ultimele două mandate a fost respectat criteriul minimal de gen de 30%. Precedentul executiv european a inclus nouă femei, iar comisia actuală, prezidată de Jean-Claude Juncker, păstrează același număr de femei, cu o putere decizională mai mare ca niciodată.
*
„Noul val al electoratului va mătura politica demagogică și minciuna PSD, în timp ce justiția mătură hoții, indiferent de unde provin ei”
Asist cu regret la atacurile la persoană cu care răspunde PSD la luarea de poziție pe care am avut-o față de gravele nereguli constatate de Curtea de Conturi în raportul său pe 2013.
Documentul dezvăluie o realitate revoltătoare: modul iresponsabil, ineficient și discreționar în care sunt colectați și cheltuiți banii publici de către guvernarea Victor Ponta.
Rezultatul acestor rele practici de guvernare a fost păgubirea bugetelor publice cu peste 1,1 miliarde de euro doar în 2013. Nu o spun eu, o afirmă explicit raportul Curții de Conturi.
Gravitatea acestei stări de fapt nu poate fi acoperită cu binecunoscutul limbaj agresiv și cu atacurile la persoană venite și de această dată dinspre PSD.
Am candidat pentru un loc în Parlament din convingerea că în România este posibilă o politică responsabilă, transparentă, nedemagogică, cu adevărat în slujba cetățeanului. Este misiunea pe care mi-am asumat-o în calitate de deputat și pe care o exercit cu integritate în fiecare zi.
Din acest motiv, ca membru al Comisiei pentru buget, finanțe și bănci a Camerei Deputaților, consider de datoria mea să cer audierea ANAF, principalul responsabil indicat de raport pentru prejudicierea bugetului de stat, și a Curții de Conturi pentru prezentarea detaliată a documentului, conform legii.
La rândul său, PNL va solicita constituirea unei comisii de anchetă în legătură cu modul de cheltuire a banilor din Fondul de rezervă aflat la dispoziția premierului. Datele din raport confirmă practica alocării subiective și politice a acestor bani, fără transparență și fără a se respecta caracterul urgenței alocării.
Dacă vrem o politică altfel în România, trebuie ca instituțiile statului să înceapă, în sfârșit, să dea socoteală pentru modul în care cheltuiesc banul public. Tot așa cum fiecare om politic trebuie să fie ținut responsabil pentru propriile fapte, nu pentru acuze demagogice, gratuite.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.