Paul Dumbrăvanu

Pentru prea mult timp, până acum, tinerii din România au fost ignorați. Vorbesc de tinerii cărora statul român nu le-a oferit aproape niciodată șansa de a-și demonstra inteligența, creativitatea și spiritul întreprinzător de care dau dovadă. Ignoranța a constat, de cele mai multe ori, în privarea acestora de informații prețioase cu privire la programele pe care le pot accesa în vederea dezvoltării unei afaceri.

Spre exemplu, în perioada 10–24 noiembrie 2014 s-au putut depune proiectele în cadrul programului „Romania Start-up”, finanțat prin POSDRU. În cadrul acestor proiecte, tinerii antreprenori cu vârsta cuprinsă între 18 și 25 de ani își pot înscrie planurile de afaceri, beneficiind astfel de subvenții în cuantum de maximum 25.000 de euro pentru demararea și dezvoltarea planului.

În același timp, proiectul „România Start-up” are ca obiectiv și includerea a 12 mii de elevi, absolvenți de liceu, în cadrul unui program, în care vor beneficia de sesiuni de mentorat, workshopuri și traininguri care îi vor ajuta să își dezvolte spiritul antreprenorial, dar și să se adapteze mai ușor la primul lor loc de muncă.

Asemenea acestui proiect au fost multe altele de-a lungul anilor, însă accesul tinerilor la informații cu privire la modalitățile de participare a fost deficitar de fiecare dată.

Consider ca fiind datoria noastră, stimați colegi, să susținem și în viitor aceste proiecte, dar și campaniile de informare a tinerilor cu privire la oportunitățile pe care acestea le oferă.

*

Potrivit ultimului raport oferit de Oficiul European de Statistică (Eurostat), procentul persoanelor supuse riscului de sărăcie și excluziune socială în anul 2013 în România, de 40,4%, ne plasează pe locul 2 în Uniunea Europeană, după Bulgaria.

Acest procent este cel puțin îngrijorător, dacă luăm în considerare faptul că, la nivelul Uniunii Europene, doar 24,5% din populație a fost supusă riscului de sărăcie și excluziune socială în anul 2013.

Statistica, realizată pe baza a trei indicatori: persoane aflate în risc de sărăcie, persoane ce se confruntă cu privațiuni materiale grave și persoane ce trăiesc în familii cu o intensitate a muncii foarte scăzută, ar trebui să reprezinte pentru statul român un semnal de alarmă nu doar din perspectiva poziționării într-un clasament, ci și în ceea ce privește, în special, politicile economice.

Deși niciodată nu am contestat importanța proiectelor de incluziune socială dezvoltate de instituțiile abilitate, consider că trebuie găsită o soluție care să trateze cauza problemei, nu doar simptomele, ca până acum.

Un climat economic favorabil și marilor investitori români, nu doar celor străini, ar avea ca rezultat crearea unui mare număr de locuri de muncă, reducând astfel numărul familiilor cu o intensitate a muncii foarte scăzută, precum și al celor ce se confruntă cu privațiuni materiale grave ori se află în pragul sărăciei.