Petru Movilă

„Performanța în sistemul medical nu costă 200 de euro”

Am asistat în ultimele zile la o serie de evenimente care nu anunță nimic de bun augur, nici pentru sistemul medical și nici pentru întreaga Românie.

Revolta halatelor albe este iminentă și are la bază argumente reale, pe care le știm cu toții de ani de zile. În fiecare an, cu precădere în preajma pregătirilor bugetelor ministerelor, se aduce în discuție condiția precară a celor care lucrează în acest sector și modul în care sunt plătiți angajații din sistemul public de sănătate.

Cu toții cunoaștem această situație, stimați colegi, și cred că nu este nimeni vinovat în totalitate pentru starea jalnică în care se află astăzi Sănătatea. Însă pot spune cu toată responsabilitatea că Eugen Nicolăescu este de departe cel

mai neprofesionist om pus în fruntea acestui minister, din ’89 până în prezent. Deciziile pe care acesta le-a luat în ultimul timp au accelerat procesul de degradare a unuia dintre cele mai importante sisteme, poate chiar cel mai important. Nemulțumirile medicilor și pacienților deopotrivă au escaladat într-un ritm susținut de la începutul anului, alimentate de tăierile de fonduri și de înrăutățirea condițiilor din spitale.

Subfinanțarea sistemului sanitar este motivul principal pentru care medicii amenință cu măsuri de protest sub diverse forme, ce pornesc de la marșuri și mitinguri, până la grevă, dar și demisii în bloc. De la condițiile neomenești în care aceștia sunt obligați să lucreze, la lipsa aparaturii necesare și salariile la limită, toate au adus nemulțumirile medicilor la cote maxime.

În același timp, declinul accelerat al sistemului sanitar, datorat în cea mai mare parte subfinanțării cronice, îi face pe pacienți să sufere. Să nu uităm că aceștia au dreptul la o îngrijire corectă și competentă. Nu numai că astăzi medicii nu le mai pot oferi condițiile necesare, ci, în scurt timp, din cauza exodului acestora, nu va mai fi cine să le ofere serviciile medicale.

E inadmisibil, stimați colegi, ca după șase ani de studii să ai lunar un salariu de 200 de euro și să fii nevoit să îți petreci încă cel puțin trei ani din viață cu veniturile acestea. Ca să nu mai aducem în discuție și specializările care necesită șase ani de rezidențiat.

Cum crede domnul ministru Nicolăescu că se descurcă un viitor doctor până la vârsta de 30 de ani cu un astfel de salariu? Cum crede domnul ministru că un astfel de doctor se poate concentra sau se poate dedica salvării vieții pacienților, în timp ce se gândește cu ce să-și plătească facturile la utilități sau cu ce să-și întrețină familia?

Este nevoie de o schimbare de mentalitate și la nivelul poporului, dar mai ales la nivelul celor care astăzi ne conduc. Ne trebuie măsuri dure, măsuri care să fie în concordanță cu realitatea și care nu vin să mai aplice câțiva plasturi, în speranța că aceștia vor acoperi plaga ce acoperă întregul sistem de sănătate.