Lucia Ana Varga

„Pericol de dictatură în statele din Europa cu datorii mari” Săptămâna trecută, președintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso, a afirmat răspicat într-un cotidian britanic că: „Statele din sudul continentului – Grecia, Spania și Portugalia mai ales – ar putea cădea pradă loviturilor militare și revoltelor violente provocate de faptul că guvernele acestor țări riscă să rămână fără niciun ban”.

De asemenea, cotidianul britanic mai scria că: „Alte țări din Uniunea Europeană care se confruntă deja cu proteste legate de măsurile de austeritate sunt Italia, Ungaria și România, unde salariile din sectorul public urmează să fie reduse cu 25%”.

Teama oficialului european se fundamentează, pe lângă greutățile economice cu care se confruntă statele menționate, pe faptul că acestea s-au democratizat abia în anii ’70, după o perioadă îndelungată de regim dictatorial. În acest caz, care sunt așteptările europenilor pentru România care are o democrație de doar 20 de ani și se află pe penultimul loc din Europa din punct de vedere al PIB-ului pe cap de locuitor?

Aceste remarci au trecut neobservate săptămâna trecută, în România, oficialitățile ferindu-se să comenteze în vreun fel pericolul real în care se află România, de a aluneca pe panta abuzului politic și chiar a dictaturii.

Dictatura constă într-un regim politic în care societatea nu mai dispune de mecanisme capabile să controleze puterea politică și, prin urmare, un popor este condus forțat de către o persoană, un partid sau un grup de oameni.

Oare felul în care se iau deciziile în România în ultima perioadă nu a început să semene izbitor cu definiția anterioară? Oare numirea după miezul nopții a unui judecător la Curtea Constituțională, cu încălcarea regulamentelor parlamentare, dar cu votul majorității, nu face parte din impunerea cu forța și prin orice mijloace a unor decizii luate nu se știe unde, dar sprijinite de actuala majoritate? Oare măsurile de reducere a salariilor și a pensiilor nu au fost impuse de un partid, în ciuda evidentei pauperizări a unei întregi clase sociale din România?

Am mai spus de la această tribună că guvernarea trebuie făcută în conformitate cu interesele cetățenilor, altfel ajungem în situația în care singurul moment când opinia cetățeanului contează este momentul votului. Apoi, uitat și umilit, cetățeanul este ignorat de putere până la următoarele alegeri, fapt ce justifică lehamitea și neimplicarea politică a românilor și a europenilor, în general.

Poate însă că aceasta este rețeta instaurării unei dictaturi. Puterea ignoră zecile de mii de cetățeni care ies în stradă, ignoră cei 97% din români care s-au pronunțat, conform unui

sondaj, împotriva măsurilor impuse de Guvernul Boc, ignoră cele mai elementare necesități ale pensionarilor, în speranța că la momentul alegerilor populația va ignora clasa politică și regimul politic instaurat, fiind prea ocupați cu procurarea unui trai pentru ei și copiii lor.