Daniel Buda

„Pericolul extern pornește din interior”

În ultima vreme, suntem martorii unor articole de presă cu o reală tentă xenofobă apărute atât în ziarele naționale, cât și în unele occidentale, care îi acuză în mod vehement pe români ca fiind sursa tuturor faptelor penale grave săvârșite în statele membre ale Uniunii Europene.

În tabloul european, România are statutul de „țap ispășitor” al Europei, care, în percepția occidentalilor, se rezumă la hoți, criminali în serie și violatori.

Un articol apărut în presă și dezbătut exhaustiv pune eticheta pe întreaga Românie ca fiind responsabilă de fărădelegile comise de unii cetățenii ai acesteia. Un caz singular a fost multiplicat și, în mod nedrept, aplicat ca un șablon pentru orice se întâmplă rău în Europa. Asemenea măsuri sunt injuste tocmai datorită faptului că românii care desfășoară activități profesionale în state ca Italia, Spania se bucură de apreciere din partea autorităților și angajatorilor. Nu o dată românii au fost lăudați pentru priceperea și profesionalismul lor, creativitate și inovație, pentru hărnicie și devotament. Sunt regiuni din Spania, Italia unde românii sunt aleși în administrația locală și mari corporații internaționale sunt manageriate de către români.

Înainte de aderarea României la Uniunea Europeană, unele state membre ale Uniunii Europene aveau în vedere introducerea unor măsuri privind restricționarea accesului cetățenilor români la piața muncii în aceste state. În calitate de membru al Comisiei juridice, de disciplină și imunități, în acea vreme, atrăgeam atenția, prin intermediul unor scrisori trimise corpului diplomatic român, să facă toate demersurile pe care statutul de ambasador le conferă, pentru a convinge autoritățile să renunțe la măsurile restrictive preconizate împotriva cetățenilor români. Dincolo de consecințele economice deloc considerabile, asemenea măsuri aveau semnificația unui anumit tip de apreciere pe care aceste state o acordă României și cetățenilor ei, „cetățeni de mâna a doua” ai Uniunii Europene. Acest lucru contravine literei și spiritului tratatelor, dar și principiilor pe care se fundamentează Uniunea Europeană.

Menirea diplomaților este să fie principalii vectori de imagine ai României, să fie factorul de coagulare între Guvernul de la București și diaspora românească. Consider că este nevoie de o strategie de imagine convergentă și bine coagulată, iar ambasadele noastre să fie preocupate primordial de imaginea României în lume și de apărarea intereselor acesteia. Nu se poate ca la orice atentat, orice crimă care are loc în Italia, Spania sau alte state ale Uniunii Europene, cetățenii români să fie principalii suspecți și supuși unui proces de defăimare în toată presa scrisă și audiovizuală, iar faptele unor persoane certate cu legea să atragă sancțiuni și oprobriul public pentru toți românii. Corpul diplomatic român trebuie să aibă un punct de vedere ferm cu privire la această condamnare publică a tuturor cetățenilor români. Activitatea lor nu trebuie să se rezume la activități protocolare, lipsite de substanță, ci să fie mult mai activă, să se implice în mod direct în viața comunității, să afle problemele cu care se confruntă diaspora românească, să adopte măsuri de prevenție, nu numai de combatere, să contribuie la îmbunătățirea mecanismelor de cooperare