Paul Magheru

„Pericolul extremismului maghiar”

Extremismul maghiar a câștigat, în urma alegerilor de duminica trecută, reprezentare la nivelul Parlamentului European, prin cele două falange ale sale: U.M.D.R. și László Tökés. Modul în care a decurs campania electorală a acestor doi poli horthyști, declarațiile belicoase ce-au premers-o și făgăduințele autonomiste făcute de lideri iresponsabili comunității maghiare sunt de natură să țină în gardă fiecare conștiință românească lucidă. Dincolo de miza electorală propriu-zisă, se joacă acum o carte cu un tăiș foarte periculos.

Pe o scenă dominată de cântecul inconștient al președintelui jucăuș, ce-a luat puterea în brațe și nu mai vrea, cu niciun preț, să-i dea drumul, clasa politică românească se zbate în mrejele rivalităților mărunte ale clipei, dând uitării, cu o ușurință iresponsabilă, problemele grave ale țării. A trecut aproape un an de la aderarea României la Uniunea Europeană, moment marcat prin festivisme de-a lungul și de-a latul țării. Mai mult, sărbătoarea a îmbrăcat straie carnavalești, fie și numai dacă ne amintim joaca primilor oameni din stat pe harta de turtă dulce a Europei, la Bruxelles. Atât au reținut președintele țării și primul-ministru din momentul istoric care-a deschis anul 2007 la români: că totul se reduce, la urma urmei, la o joacă de copii decrepiți pe o hartă de turtă dulce! Din păcate, aceste personaje burlești, cocoțate în scaunele puterii, printr-un straniu cinism al istoriei, dovedesc, de atunci încoace, că nu au altă grijă decât tranșarea, în folos propriu, nu numai a puterii, dar, dacă e nevoie, și a țării.

Nu acutizarea discrepanțelor uriașe, nu paralizia în accesarea fondurilor europene, nu împărțirea țării în feude purtând coloraturile politice ale tuturor partidelor ce s-au perindat la putere în timpul tranziției spre haos, nu exacerbarea iredentismului maghiar, nu acestea au fost preocupările unei tagme de politruci orbiți de beția luptei pentru ciolan. Rezultatele alegerilor din blestemata zi de 25 noiembrie sunt tocmai consecințele acestui mod de a înțelege activitatea politică: nimic pentru polis și oamenii ei, totul pentru noi, cu orice preț, inclusiv acela al fraudei electorale. Iar poporul, înțelegând nimicnicia șmecheriilor golănești ce se pun la cale pe seama sa, a recurs la singura reacție de bun-simț ce-i mai stătea la îndemână: a întors scârbit spatele, dând o palmă întregii mascarade ce se cheamă viață politică în România.

Din păcate, însă, tot cei mulți vor suferi consecințele. Pericolul reprezentat de extremismul maghiar va ieși la suprafață în perioada următoare cu o forță nebănuită de cei cu simțurile anesteziate de lupta pentru putere. Discursul extremist al pastorului Tökés va obliga U.D.M.R. să ridice ștacheta propriului radicalism, pentru a nu-și pierde alegătorii. Manifestările iredentist-șovine se vor accelera, în dauna mândriei și a siguranței naționale românești, firește, pe fondul completei nepăsări a circarilor din palatele puterii de la București...