Vasile Popeangă

„«Pisicul» corect sau «iepurașul» ipocrit?”

Devine îngrijorătoare campania de laude a băsiștilor, în frunte cu tătucul lor de la Cotroceni, la adresa premierului Victor Ponta! Multe dintre ele sunt o simplă recunoaștere a unor adevăruri pe care orice om de bun-simț le poate vedea cu ochiul liber. Altele însă miros de la o poștă a campanie de dezbinare a USL. Când, în ciuda celor „cu nașu-n suflet” de la PDL, Traian Băsescu are cuvinte de laudă pentru premierul Victor Ponta și afirmă că face lobby în străinătate pentru Guvernul condus de liderul PSD: „Oricui spun: «Domʼne, avem un guvern care lucrează!»”, asta nu este decât o recunoaștere a unor merite ale oamenilor noștri din ministere. Profesioniști adevărați, care și-au luat rolul în serios, nefăcând figurație de ochii lumii, cum au făcut guvernele Boc ori cel al lui Mihai Răzvan Ungureanu, care, deși a reușit performanța să fie doar cu un pic mai longeviv decât Guvernul Verdeț, de la sfârșitul anului 1989, nu s-a putut abține să nu fie gravat cu fierul roșu în memoria neamului sub numele de „Guvernul unguent”.

Este interesantă întoarcerea la 180 de grade a guvernatorului de la Cotroceni. Însă cel care era alintat, în lupta sa electorală cu Adrian Năstase, ca „iepuraș”, acum este ipocrit. Vorbea despre prim-ministru caracterizându-l drept „mitoman”, „prost”, „cinic” și l-a asemănat cu un „pisicuț” sau cu „un porc greu de înghițit”, dar acum recunoaște că de fapt „a fost un partener corect”, cel puțin în privința desemnării șefilor de parchete. Deși obișnuiește să reevalueze oamenii în funcție de interesul său, totuși aici este mai mult o chestiune de diversiune, de băgat bățul prin gard. _Divide et impera_ a fost mereu crezul și tehnica de luptă politică principală a lui Traian Băsescu, așa încât, cum se spunea în Antichitate, „Mă tem de greci și când fac daruri”. Căci aceste laude nesfârșite sunt daruri otrăvite, întocmai ca merele pentru Albă ca Zăpada, ca să folosim un concept drag unui basist de frunte ce ne „asasina” cu șaradele lui cu acest nume.

Băsescu este un politician mult prea versat ca să nu știe că atunci când lauzi pe cineva, sigur creezi suspiciune. Însă această tehnică poate fi contracarată ușor prin a explica mai bine deciziile, printr-o bună comunicare. Dovada? Cele spuse de însuși Crin Antonescu: „Ne despărțim fundamental, dar asta nu înseamnă desființarea alianței, ruperea ei.” Pentru că rolul nostru nu este să ne iubim, ci să ducem țara înainte împreună, așa cum am fost învestiți de către o masă uriașă de români, la alegerile din decembrie.

„Eu cred că Antonescu ar trebui să vadă că Victor Ponta reușește ceea ce mărturisesc că n-am crezut că se va întâmpla foarte curând: să înțeleagă responsabilitatea unei funcții atât de înalte. Când ai de ales între interesul național și plăcerea unora din partid, nici nu te uiți la plăcerea lor”, a spus Traian Băsescu joi seară, la o televiziune aservită, trăgând nădejde că va provoca fisuri în USL. Și mai zicea același că ar fi o catastrofă pentru România ca Antonescu să fie președinte mâine. Probabil pentru el și pentru băsiștii lui, nu pentru România. Din păcate, nu realizează ce catastrofă este pentru România faptul că el a fost atâția ani și încă mai este la cârma acestei țări! Că fiecare zi în care mai stă la Cotroceni costă acest neam mai mult decât o zi de război! Nu realizează cât rău a făcut acestui popor numai din interesul său personal și de grup restrâns.