Cristian Buican

„Plecarea Nokia de la Jucu”

Chiar dacă actuala putere încearcă cu disperare să îl acopere cu diferite alte subiecte lacrimogene, evenimentul principal al ultimei săptămâni rămâne anunțul Nokia de închidere a fabricii de la Jucu, județul Cluj. Pe lângă vestea proastă dată economiei județului natal al premierului, pe lângă lipsa de reacție a autorităților județene și centrale, drama celor aproximativ 2.000 de angajați reprezintă subiectul cel mai important pentru cetățenii României, indiferent de dorința mediatică a puterii portocalii.

Închiderea fabricii de telefoane Nokia de la Jucu reprezintă cireașa de pe tort a incompetenței actualului Guvern, iar orice încercare a autorităților județene sau centrale de a se scuza este sortită ridicolului. Pentru a avea o imagine cât mai clară a acestui ridicol, vă rog să urmăriți declarațiile actualului premier de la inaugurarea acestei fabrici și cele de zilele trecute, când, neputincios în fața propriei incompetențe, premierul Boc încerca să minimizeze acest nou eșec al guvernării sale.

Chiar dacă opțiunile și pârghiile guvernamentale nu au permis oprirea retragerii Nokia din economia românească, comportamentul slugarnic și lipsa de reacție a actualilor guvernanți ne demonstrează, dacă mai era nevoie, adevărata față a incompetenței portocalii.

Vă reamintesc, stimați colegi, că atunci când Nokia a hotărât să își mute o parte din activitățile economice din Germania în România, riposta și condițiile puse de statul german au fost pe măsura pierderilor suferite de economie și de către angajații disponibilizați. Într-o situație asemănătoare ne aflăm și noi astăzi, însă statul român condus de Emil Boc nu numai că nu face nimic în această privință, dar anunță arogant și tupeist că vor veni alți investitori în locul celor care tocmai și-au anunțat plecarea, deși numai noi, liberalii, știm prin ce sacrificii au fost aduși.

Condițiile în care cei 2.200 de angajați ai Nokia de la Jucu vor fi dați afară, cele două salarii compensatorii pe care aceștia le vor primi și lipsa de perspective a acestor oameni reprezintă adevărata tragedie a acestui anunț. Nu este posibil ca de la anunțul făcut de Nokia și până în prezent Executivul să nu anunțe un plan de acțiuni concrete pentru a ajuta aceștia oameni care vor rămâne fără loc de muncă. Nu este posibil ca în cadrul Ministerului Muncii să nu se realizeze o strategie pentru reconversia profesională a acestora, o linie de asistență pentru ca acești oameni care lucrau la Jucu să reintre rapid în câmpul muncii. Îngrijorător este și ritmul de depreciere a raportului dintre salariații din România și numărul de pensionari, însă văd că în ultima perioadă nu mai interesează pe niciun decident din actualul Executiv această situație alarmantă.

Cu siguranță, dacă autostrada Transilvania s-ar fi apropiat de finalizare, dacă autoritățile județene din Cluj și-ar fi îndeplinit obligațiile la care s-au angajat față de Nokia, iar cota unică era undeva în jurul a 10%, anunțul Nokia de a părăsi România nu ar fi existat, însă faptele rămân, iar incompetența guvernamentală de a proteja locurile de muncă ale românilor este cu atât mai mare cu cât acest eveniment se petrece în județul natal al prim-ministrului. În fața unor astfel de fapte, nu ne rămâne decât să sperăm că acest simulacru de premier pe care îl are România este un tragic experiment ce se va încheia cel mai târziu în anul 2012.