Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·23 aprilie 2013
government confidence · respins
Liliana Ciobanu
Discurs
„Pledoarie pentru o nouă Lege a adopției”
La un an de la modificare, Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopției, republicată în Monitorul Oficial al României nr. 259 din 19 aprilie 2012, este departe de a-și atinge scopul final, acela de a încuraja adopția națională. Regimul juridic al adopției nu oferă în acest moment un mediu propice pentru creșterea numărului adopțiilor și, implicit, pentru reducerea numărului copiilor aflați în ocrotirea statului.
Consider că parlamentarii trebuie să facă front comun, indiferent de formațiunile politice din care fac parte, pentru a modifica actuala Lege a adopției. Abrogarea acesteia este necesară din mai multe considerente. Unul dintre acestea se referă la faptul că actul normativ, intrat în vigoare în aprilie 2012, conține disfuncționalități majore în ceea ce privește oferirea unei vieți mai bune acestor copii instituționalizați.
Specialiștii susțin că din 1 ianuarie 2005, când noua Lege a adopției a intrat în vigoare, s-a constatat un regres major în ceea ce privește numărul copiilor adoptați în România. Un alt motiv îl constituie faptul că numărul copiilor abandonați a crescut și, totodată, s-a înmulțit și numărul familiilor care doresc să adopte. Multe astfel de familii au renunțat însă la această idee, după ce au fost atestate și reatestate de mai multe ori, fără a primi șansa de a adopta copilul visat. Aceste neajunsuri au dus în final la creșterea numărului copiilor aflați în sistemul social al statului, dar și al copiilor declarați adoptabili. Spre exemplu, în 2008 erau înregistrați 1.312 copii adoptabili, în 2009 – 1.730, în 2010 – 1.921, iar în anul 2011 – 1.736 de copii adoptabili. La finele anului trecut se aflau în grija statului 1.231 de copii cu vârsta sub 12 luni și 2.984 de copii cu vârsta cuprinsă între un an și doi ani împliniți. În ultimul an, Oficiul Român pentru Adopții a primit doar 365 de sentințe de încredințare în vederea adopției, în timp ce există 1.351 de părinți sau familii adoptatoare. Trist este și faptul că numărul copiilor abandonați în România a crescut de la 40.000 în anul 2004 la 80.000 în prezent. De asemenea, pentru fiecare copil abandonat, statul român plătește anual suma de 10.000 de euro, fără a-i oferi familia de care copilul are nevoie pe parcursul întregii vieți.
Este extrem de relevant că gradul de integrare școlară a copiilor adoptați este deasupra mediei naționale, doar 2% dintre aceștia abandonând școala înainte de finalizarea studiilor, conform unui recent studiu de specialitate. Mai mult, rezultatele școlare ale copiilor adoptați au fost bune (36%) sau foarte bune (56%), demn de remarcat fiind faptul că niciunul dintre acești copii nu a rămas vreodată repetent.
Consider că Legea adopției trebuie modificată și pentru a se reveni la posibilitatea ca străinii să poată adopta legal copii români, în situațiile în care nu este identificată o familie de adopție națională timp de șase luni de la data dobândirii statutului de copil eligibil la adopție. Până la urmă, trebuie regândite și acțiunile juridice aferente adopției, în sensul ca instanța judecătorească să poate aprecia un act de adopție în interesul superior al copilului, chiar dacă familia de până la gradul patru nu își dă consimțământul, dar nici nu are grijă de acel copil.