Ioan Nelu Botiș

„Pledoarie pentru Parlamentul unicameral”

În România, Parlamentul are vechi tradiții, el regăsindu-se încă din epoca medievală, dar sub altă formă și altă organizare. De-a lungul vremii a cunoscut numeroase transformări atât în modul de constituire, structurare, funcționare, a atribuțiilor și funcțiilor, cât și în privința rolului și locului în societate, a relațiilor cu celelalte instituții ale statului.

În perioada feudală, sfatul boieresc era o reprezentare limitată a unei anumite părți a unei clase, a marii boierimi, însă constituia totuși o formă incipientă de parlament sau de instituție de consultare de către domnitor.

Toate parlamentele românești până la Primul Război Mondial au fost constituite pe principiul votului cenzitar, unde s-a menținut sensul de sex, avere, vârstă și carte. Parlamentele din perioada interbelică aveau la baza constituirii lor votul universal, egal, direct și secret. În perioada regimului comunist, parlamentul a suferit importante limitări atât în ceea ce privește activitatea sa, funcțiile și atribuțiile, cât și în privința rolului și locului său în cadrul instituțiilor statale. Din structura sa politică dispare complet opoziția politică.

Reconstrucția vieții democratice după decembrie 1989 a cuprins, fără îndoială, și Parlamentul, ca cea mai importantă instituție politică a statului de drept.

La ora actuală, în țara noastră funcționează Parlamentul bicameral sau chiar multicameral, ținând cont și de reprezentarea în Parlamentul European. Sistemul bicameral prezintă un mecanism mai greoi de adoptare a legilor, cu posibilitate mărită de respingere de către o cameră a unui proiect legislativ sau a imposibilității realizării medierii între cele două Camere funcționale.

Doresc să susțin în România un parlament unicameral, deoarece activitatea ar fi mult mai eficientă. Marile puteri ale lumii au parlamente unicamerale și se știe că sunt printre cele mai bine conduse. Țările din jurul nostru, Bulgaria, Ungaria, Serbia, Ucraina, Republica Moldova, Grecia, au parlamente unicamerale. La fel și țările nordice – Suedia, Norvegia, Danemarca și Finlanda.

Într-un astfel de sistem se reduce timpul de adoptare a unor legi, nu se mai tergiversează procesul legislativ. De asemenea, un parlament unicameral ar asigura rapiditate, fluiditate și cursivitate activității legislative. Un asemenea parlament ar fi foarte util și eficient societăților care trec de la un sistem politic totalitar de genul comunismului la unul democratic, unde există o mare nevoie de reformare și restaurare legislativă. Va necesita mai puține cheltuieli pentru întreținerea și funcționalitatea sa, fiind redus numeric.

Existența sistemului parlamentar unicameral va ușura relația dintre Parlament și Executiv, evitând eventualele tensiuni, opoziții ce s-ar putea naște în cazul Parlamentului bicameral, între Camerele acestuia, între acesta și Executivul sau instituția șefului statului.