Daniel Buda

„PNL — disperarea atinge cote maxime”

Anul 2008, luna martie. Trei luni de la începutul anului. Nici mult, nici puțin. Mai puțin de trei luni până la alegerile locale. România se confruntă în aceste zile cu începuturile neoficiale ale uneia dintre cele mai intense campanii electorale din toate timpurile.

Pentru PNL, anul 2007 a fost marcat de decizii politice populiste. După promisiuni cu lapte și miere, Tăriceanu s-a trezit înconjurat de replica „ia de unde nu-i”, așa că, în stilu-i caracteristic, s-a răzgândit. După ce au luat cât au putut de la popor, acum dau înapoi mai ceva ca racul!

Disperați de căderea liberă în care se află de ceva vreme, chiar cu prețul încălcării legilor, dar și a bunului-simț, PNL recurge la cele mai josnice metode de a-și face campanie, metode prin care doresc să își preamărească realizările și să estompeze greșelile și nerealizările propriei guvernări, sperând astfel că la viitoarele alegeri vor obține simpatia și voturile electoratului.

Partidele politice au început încă de anul trecut să își nominalizeze sau să își caute candidații. PNL alege calea cea mai simplă, în opinia lor. De ce să nu treacă și ei prin acest procedeu? Cu ajutorul șantajului politic și al amenințărilor pot obține mai ușor rezultatele așteptate, pot face „cu adevărat” politică.

Fiind deputat de Cluj, voi exemplifica astăzi una dintre „activitățile de campanie” derulate în aceste zile de PNL. Astfel, invocând „grija față de cetățeni și chiar și față de primari”, membrii PNL Cluj, în frunte cu președintele acestei formațiuni, recurg la șantajul politic, chiar dacă politica pe care trebuie să o promovăm este una constructivă, și nu distructivă, amenințând primarii PD-L Cluj cu anularea unor investiții în zonele pe care le reprezintă dacă nu aderă la PNL, și asta pentru că președintele Consiliului Județean Cluj este nimeni altul decât președintele PNL Cluj.

De unde un exemplu mai bun în teritorii, când la nivel central e haos? Guvernul Tăriceanu, în loc să facă o reformă reală, pentru că, da, încă se mai află la guvernare, folosește acest privilegiu pentru a introduce disputa politică și acolo unde nu este cazul, arătându-și cu brio dezinteresul pentru orice altă problemă decât aceea a propriului interes.

Călin Popescu-Tăriceanu, alături de ceilalți apărători înfocați ai așa-zisei doctrine liberale, reușind să treacă peste orice limită a decenței și bunului-simț, pune în aplicare cu zâmbetul pe buze aceeași tactică pe care, în campania din 2004, o înfiera în gura mare: șantajul și mita electorală deșănțată. Însă veroasa camarilă petro-liberală uită, la fel cum a uitat și PSD-ul, că electoratul român e un electorat mult mai inteligent și mai responsabil decât politicienii care îi cer votul.

De fapt ce să mai vorbim de politica pe care o făcea PNL-ul, câtă vreme PNL și PSD recunosc public că s-au întâlnit la ceas de taină, în timp de seară, pentru a discuta strategia pre și postelectorală.