Miron Alexandru Smarandache

„Poliția Română, între provocări, competitivitate și disfuncționalități”

Pentru orice polițist român, Ziua Poliției Române, pe care o sărbătorim astăzi, 25 martie, ar trebui să aibă o semnificație mult mai profundă decât cea a unei banale aniversări oficiale! Când spun mult mai profundă, mă refer la adevăratele probleme existente în Poliție, nu numai la festivitățile oficiale, dublate de fiecare dată de avansări în grad și înaintări în funcții. În rândurile ce urmează o să explic cum văd eu stadiul în care se află în prezent această structură deosebit de importantă a statului.

Poliția Română este de șapte ani încoace o poliție europeană. Cu siguranță, asta nu înseamnă că și polițiștii care fac parte din Poliția Română au devenit, în acești ani, polițiști europeni, în ciuda progreselor semnificative înregistrate în ultima perioadă. Ministerul Afacerilor Interne, care are în ogradă și Poliția Română, păstorește o masă importantă de funcționari, printre care se află cu certitudine oameni deosebiți, ale căror resurse nu sunt exploatate suficient. Din păcate, Poliția Română încă mai suferă la capitolul imagine, probabil și pentru că cei care au fost foarte mulți ani comandanți județeni nu au fost capabili să devină și buni manageri.

Pentru marea majoritate a cetățenilor români, Poliția Română, ca instituție, este confundată cu angajații ei, iar societatea îi percepe pe polițiști drept remediul majorității problemelor cu care ei se confruntă. Cu siguranță, această percepție se va păstra și în perioada următoare, ea fiind de natură să reprezinte o recunoaștere a rolului deosebit pe care instituția Poliției îl are în societate. Deși modificările legislative au atribuit activitățile de evidență a populației, pașapoarte, permise auto sau înmatriculări în responsabilitatea altor instituții, cetățeanul obișnuit încă asociază aceste activități cu Poliția Română. Aceste confuzii sunt foarte greu de înlăturat, în special în mediul rural, iar disfuncționalitățile și corupția asociată unor astfel de activități afectează iremediabil și instituția Poliției. De la polițist se așteaptă, aproape fără niciun fel de excepție, rezolvarea problemelor, indiferent dacă acestea sunt sau nu de competența lui, respectiv ale autorității publice pe care o reprezintă. Desigur că pe cetățean îl doare atunci când este blocat în trafic, atunci când îi dispare portmoneul sau atunci când este purtat de la poliție la parchet și apoi la instanță, chiar dacă este o victimă și a apelat la poliție pentru că a sperat că instituția Poliției va lucra pentru el. În asemenea cazuri, percepția victimei este, de cele mai multe ori, aceea că polițistul nu i-a rezolvat problema sau că din cauza incompetenței lui a fost plimbat de la o ușă la alta...

Mai mult, una dintre categoriile profesionale cel mai intens mediatizate este cea a polițiștilor. Alături de fotbaliști, politicieni sau artiști, informațiile care implică polițiști se află în topul mass-mediei naționale și județene. În acest context, aparițiile polițiștilor în presă în ipostaze total nepotrivite cu uniforma și rangul lor, precum recentul caz soldat cu demiterea șefului Poliției Municipiului Piatra-Neamț, pot fi considerate excepții care confirmă regula conform căreia mai avem încă mult de muncă până vom implementa o mentalitate europeană lucrătorilor din Poliția Română. Sunt convins că Ministerul Afacerilor Interne își va adapta politica de promovare a imaginii, iar cei cu funcții de decizie vor conștientiza că această „preferință specială” pentru polițist, chiar dacă uneori relatările din mass-media îmbracă note critice, poate constitui o recunoaștere a importanței deosebite pe care el o are.