Constantin Avram

„Politica... ca o boală!”

Aproape niciodată nu am fost, nu am rămas indiferent la ceea ce se întâmplă în jurul meu. Nu am putut asista pasiv la anumite nedreptăți, iar atunci când nu am reușit să îndrept ceva, m-am întristat, uneori chiar am plâns de necaz! Unii spun că este o chestiune de caracter izvorât din educația primită de la părinți, alții că este ceva legat de nativitate, de genetică sau chiar ceva legat de neînțelegerea anumitor fapte, evenimente sau lucruri.

Nu știu ce a stat sau stă, în continuare, la originea unui astfel de comportament, dar aproape întotdeauna am spus ce am gândit, am avut reacții care, de cele mai multe ori, m-au costat foarte scump, nu am suportat lichelismul, umilința, dorința unora de a-și atinge scopurile pe spatele și riscurile altora, după standarde numai de ei știute, după clasamente sociale și intelectuale numai de ei înțelese și acceptate. Dar viața îți oferă aproape zi de zi provocări la care orice om dorește să răspundă.

Pentru că nu mi-a plăcut niciodată ca alții să-mi determine și să-mi influențeze viața, m-am angajat în viața cetății (a comunității în care trăiesc) prin implicarea, după decembrie 1989, în politica activă. Am avut și am mari dezamăgiri față de modul cum se aplică programele de guvernare, față de programele electorale ale partidelor politice, care, în anumite momente, mă îndemnau să mă retrag din viața politică, tocmai pentru că, deși am ocupat diferite funcții administrative sau elective, am rămas, cum spune românul: „cu picioarele pe pământ”. Am fost și am rămas un om de echipă, atât timp cât echipa din care fac parte dorește cu adevărat să facă ceva mai mult pentru oameni, pentru cei care ne-au dat, cu mare încredere, votul lor.

Nu întotdeauna echipa reușește să îndeplinească așteptările oamenilor, dar atunci când nu putem face asta, noi, cei aleși, va trebui să renunțăm la tendința de a-i minți, de a justifica neputința noastră prin tot felul de scenarii, de abordări lipsite de sinceritate ale vieții sociale și economice. Cineva spunea foarte adevărat că, în general, politicienii promit, iar oamenii rămân singuri, cu speranța...!

Politica nu mai este demult un remediu al nedreptăților sociale! Politica este astăzi, din nefericire, numai... o boală, care, evident, trebuie tratată corespunzător, pentru că justificarea minimală, dar tâmpă, a unei neîmpliniri se rezumă doar la: „...așa este în politică...”!