„Politica nu se face rigid în sistemul binar al lui zero și unu”
Măsurile de austeritate au venit, din păcate, cu efecte dramatice pentru marea majoritate a cetățenilor României. Acest lucru depășește nivelul informației, iar opiniile se concentrează acum prin intermediul analizelor asupra acțiunilor ce trebuie inițiate, și nu asupra lucrurilor ce trebuiau realizate doar de adversarul politic, și nu de cel care este sau a fost la guvernare pe perioada mandatului.
Fiecare guvernare a ultimilor douăzeci de ani, poate mai puțin trecerea din anul 2000, a considerat că lucrurile pentru România încep cu guvernarea momentului, uitându-se documentele strategice elaborate de-a lungul celorlalte guvernări. Această manieră demonstrează superficialitate, aroganță, neînțelegerea mecanismelor care sunt generate de strategiile care depășesc intervalul unei guvernări. Lipsa de viziune și de profunzime a ultimelor guvernări ale PNL, PSD, PDL, UDMR, în diferite combinații, sunt dezarmante și creează spaime puternice că vremurile pot deveni mai grele sau tot mai grele, demonstrând în fapte că încă nu avem mentalitatea construcției interesului național adevărat înaintea comentariilor care văd numai momentul, puterea acestuia și bătălia dusă pentru cucerirea lui.
Cu aceste gânduri am parcurs, este adevărat, din motive profesionale, Strategia Națională de Dezvoltare Durabilă a României. Lucrarea reprezintă un proiect comun al Guvernului României, prin Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile (MMDD) și al Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), prin Centrul Național pentru Dezvoltare Durabilă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.216 din 4 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial nr. 737 din 31 octombrie 2007. Numărul de accesări ale website-ului dedicat proiectului (www.strategia.ncsd.ro) a fost în medie de
550 pe săptămână în perioada noiembrie 2007 – septembrie 2008. Paralel cu finalizarea textului Proiectului de strategie, s-a realizat versiunea în limba engleză, în vederea obținerii de consultanță externă informală înainte de prezentarea oficială a documentului la Comisia Europeană. În această formă, Proiectul de Strategie pentru Dezvoltarea Durabilă a României a fost prezentat în cadrul sesiunii secțiunii europene a Clubului de la Roma (București, 23–24 mai 2008). Cu aceste eforturi, SNDDR a fost aprobat în ședința de guvern din 12 noiembrie 2008.
Am făcut acest istoric al desfășurării evenimentelor pentru a arăta că programele politice, ofertele electorale, dezbaterile politice și publice trebuiau să țină seama de acest document vital pentru asigurarea dezvoltării României în context european. Aș mai aminti că în această perioadă au avut loc alegerile europarlamentare din 2007, alegerile locale din iunie 2008, alegerile parlamentare din noiembrie 2008, alegerile europarlamentare din iunie 2009 și alegerile prezidențiale din noiembrie 2009. Cred eu că au fost suficiente momente politice pentru analize serioase și pentru prefigurarea soluțiilor de asigurare a dezvoltării durabile a României. Personal, am plătit politic pentru faptul că solicitam public unui lider politic, înaintea alegerilor europarlamentare din 2009, necesitatea de a aborda cel puțin una dintre problemele de fond ale României. Această solicitare a fost considerată ca fiind un atac și mai puțin o necesitate politică majoră.
Afirm din nou că această abordare era una majoră, gândindu-mă la evoluția României și la situația ei în momentul de față, dacă s-ar fi ținut cont de riscurile și vulnerabilitățile generate de factori endogeni și exogeni în asigurarea creșterii sustenabile (transformările structurale și echilibrele macroeconomice), a dezvoltării regionale, a acțiunii locale și a problematicii specifice dezvoltării rurale, a amenajării teritoriului și planificării spațiale, a dimensiunii culturale, a dezvoltării durabile și a capacității administrative.
Consider că altfel ar fi arătat programele și acțiunile guvernamentale responsabile ale guvernărilor succesive liberale, democrat-liberale și pesediste, singulare și combinate între ele, dacă acestea ar fi ținut cont de aprecierile documentului, făcute, rețineți!, în anul 2007. Prezentând o parte dintre ele, veți constata că a existat un prevestitor deosebit care a vorbit, pardon a scris, în pustiu. Iată câteva dintre aprecierile făcute în cadrul documentului previzionar amintit.
Principalii factori endogeni de risc ar putea fi următorii:
– ajustarea conjuncturală a politicilor economice;
– întârzierea implementării unui sistem îmbunătățit de luare a deciziilor și de creștere a responsabilității instituțiilor publice în raport cu rezultatele politicilor promovate, analizelor de impact și utilizării tehnicilor de monitorizare sistematică și activă;
– accentuarea neîncrederii față de imparțialitatea, transparența și operativitatea actului de justiție;
– cooperarea formală și ineficiența instituțiilor publice cu sectorul privat (patronatele), asociațiile profesionale și partenerii sociali;
– selectarea după principii clientelare a priorităților în alocarea financiară a fondurilor cu caracter public în detrimentul proiectelor cu impact economico-social major și efecte pozitive asupra mediului, bazate pe evaluarea competentă a raportului efect/efort financiar, pe termen mediu și lung;
– întârzierea descentralizării și a măsurilor pentru creșterea substanțială a capacității administrative, a potențialității de a genera proiecte eligibile pentru finanțare, din punctul de vedere al eficienței economice, sociale și ecologice și de a executa asemenea proiecte în cadrul termenelor stabilite prin studiile de fezabilitate (amânarea acestor măsuri poate reduce gradul de accesare a fondurilor UE, precum și posibilitățile de acoperire a deficitului de cont curent);
– eficiența limitată a politicilor orientate spre continuarea procesului de dezinflație;
– capacitatea limitată de a anticipa apariția unor fenomene meteorologice extreme, ca urmare a schimbărilor climatice;
– continuarea tendințelor de creștere exagerată a creditelor de consum și a importurilor pentru consumul curent;
– creșterea veniturilor în neconcordanță cu evoluția productivității muncii;
– amânarea implementării politicilor adecvate pentru reducerea intensității energetice și a măsurilor pentru asigurarea necesarului de energie, în condiții sustenabile, pentru funcționarea economiei și asigurarea consumului populației;
– utilizarea ineficientă a fondurilor publice destinate formării inițiale și continue a resurselor umane și stimulării activităților de cercetare-dezvoltare-inovare.
Printre factorii de risc exogeni care trebuie avuți în vedere s-ar putea număra:
– accentuarea dincolo de limite sustenabile a fenomenului migrației externe;
– amplificarea tendințelor de creștere a prețurilor la petrol, gaze naturale, minereu de uraniu, ceea ce poate genera efecte serioase asupra inflației și a siguranței energetice;
– incertitudinile cu privire la atitudinile investitorilor străini față de piețele emergente;
– creșterea costurilor finanțării externe, ca urmare a turbulențelor financiare internaționale și a scăderii posibile a rating-ului de țară.
În același timp, fără a se substitui programelor existente de dezvoltare a României, Strategia a propus, încă din 2007, realizarea următoarelor obiective:
– asigurarea sustenabilității, pe termen lung, a consumurilor energetice și materiale, bazată pe evaluarea realistă a capacității de suport a capitalului natural;
– modernizarea treptată a macrostructurii economiei pentru a corespunde cerințelor sociale și de mediu;
– creșterea productivității muncii și îmbunătățirea ratei de ocupare a forței de muncă;
– îmbunătățirea managementului micro și macroeconomic;
– politica de investiții și diversificarea surselor de finanțare;
– menținerea echilibrelor macroeconomice.
Ce puternici am fi fost astăzi dacă, la momentul deciziilor vizionare, ar fi existat puterea depășirii luptelor politice sterile și construcțiile ar fi dominat deciziile politice importante făcute în interesul României? Poate că altfel ar fi fost prezentul și nu am fi fost puși astăzi în situația de a alege răul cel mai puțin periculos.
Astăzi ne aflăm în fața unei noi decizii care ne poate conduce la următoarele situații extreme:
– la demiterea Guvernului, la incapacitatea de plată, la anularea, cel puțin pe moment, a ultimei tranșe, la plata obligațiilor statului în baza unor împrumuturi la dobânzi care se situează la două cifre, la deteriorarea finanțelor publice pe durată lungă;
– la menținerea Guvernului într-o stare de nemulțumire generală, justificată, din păcate, prin diminuarea drastică a retribuțiilor și pensiilor, prin continuarea execuției neprofesioniste a bugetului și a politicilor publice, la degradarea în continuare a stării economice și sociale și la impunerea unor noi măsuri de austeritate, de amplitudini mult mai mari și mai dramatice.
Practic, politica nu se face în sistemul binar al lui zero și unu. Din acest motiv, aș dori realizarea unei construcții cu responsabilitate, a unei decizii care să nu conducă la deteriorarea și mai puternică a situației economice și sociale. Suntem capabili să realizăm o asemenea construcție sau iarăși vom neglija evidențele și bătălia politică neconstructivă va ieși învingătoare? În acest context, consider că trebuie gândite câteva măsuri complementare de prefigurare a evoluției României pe termen mediu și lung, care să sprijine relansarea economică, stabilitatea finanțelor publice, recâștigarea competitivității, care vor determina creșterea productivității și, astfel, plasarea României pe un drum al prosperității. Acest lucru se poate realiza prin considerarea obiectivelor Strategiei Dezvoltării Durabile și a obiectivelor Strategiei Europa 2020.
Dată fiind situația prezentă, nu cred că este vorba numai de timpul nostru, ci este vorba de timpul României, de așezarea acesteia cu responsabilitate în domeniul soluțiilor bune și durabile, de căutare și a altor soluții care se găsesc poate în afara rigidului și simplistului sistem binar, valoros și eficient pentru stările de normalitate și foarte bine reglementate. Unii pot spune că nu avem nevoie de documente, ci că avem nevoie de acțiuni. Corect, așa este! Consider, în acest cadru, că este nevoie de acțiuni eficiente, nu de speculații de moment, de acțiuni, de inteligență și inovare în cadrul fundamentat al Strategiei Naționale de Dezvoltare Durabilă. Cu toate aprecierile făcute în timp, consider că independenții și UNPR-ul pot să construiască o politică novatoare și inteligentă, în conformitate cu interesul național legat de dezvoltarea durabilă a României.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.