Elena Cătălina Ștefănescu

„Politici publice pentru păstrarea forței de muncă în România”

Aș dori să vă supun atenției problema migrației masive a forței de muncă active, care într-un interval de timp foarte scurt a condus la un dezechilibru pe piața muncii din România.

Proiectul Strategiei naționale pentru ocuparea forței de muncă 2013–2020 arată că numărul românilor care au migrat pentru muncă a crescut exploziv după aderarea la Uniunea Europeană, unde ar lucra aproximativ 2,1 milioane de români. Potrivit Ministerului Muncii, principalele state alese de români pentru muncă sunt: Italia – 890.000 de persoane, Spania – 825.000 și Germania – 110.000.

Această migrație masivă a forței de muncă active, petrecută într-un interval de timp foarte scurt, a dezechilibrat piața muncii, semnalează proiectul.

Datele oficiale arată că populația activă a României este de aproximativ 10 milioane de persoane, ceea ce înseamnă că unu din cinci români apți de muncă este plecat peste hotare.

Datele statistice, dar în special situația din teren arată că angajatorii nu găsesc personal calificat sau dornic să muncească, iar cei care își caută de muncă solicită salarii mult peste nivelul productivității lor sau al plusvalorii pe care o creează.

Având în vedere provocările generate de tranziția prin care trec piețele forței de muncă, serviciile publice de ocupare a forței de muncă ar trebui să urmărească o politică de activare cu rezultate durabile. În același timp, serviciile publice de ocupare a forței de muncă trebuie să se concentreze mai mult asupra cererii de pe piața forței de muncă, dat fiind faptul că angajatorii se confruntă cu dificultăți din ce în ce mai mari în ceea ce privește recrutarea. În special întreprinderile mici și mijlocii au adesea nevoie de un sprijin mai puternic din partea serviciilor publice de ocupare a forței de muncă. De asemenea, este necesar să se treacă la o cooperare mai strânsă între serviciile publice europene de ocupare a forței de muncă.

Pentru a contribui la abordarea care urmărește rentabilizarea tranzițiilor, este necesar ca serviciile publice de ocupare a forței de muncă să creeze punți între tranzițiile profesionale. De aceea, consider că, pentru a facilita trecerea de la studii la viața profesională, ele trebuie să urmărească o interacțiune strânsă cu diversele părți interesate din domeniul educației și formării profesionale. Pentru a evita alternanțele frecvente între încadrarea în muncă și șomaj, serviciile publice de ocupare a forței de muncă trebuie să ia măsuri de sensibilizare cu privire la importanța unor rezultate durabile ale activării și să informeze angajatorii în legătură cu responsabilitățile lor și cu opțiunile existente pentru a asigura oferta de forță de muncă. De asemenea, serviciile publice de ocupare a forței de muncă trebuie să creeze legături cu serviciile de gestionare a carierelor și să încurajeze obținerea competențelor de gestionare a carierei care să le permită persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă să facă față fluctuațiilor parcursului lor profesional.