Vasile Popeangă

„Politicieni, treziți-vă, poporul ne-a cântat imnul!”

Alegerile din 16 noiembrie au fost un duș rece pentru întreaga clasă politică românească, atât pentru cei care acum au impresia că au câștigat doar pentru că au fost, absolut accidental, printr-un joc al hazardului, vecini cu valul

nemulțumirii populare, cât și pentru cei care au avut, vorba lui Iohannis, ghinion. Însă principalul lucru care trebuie acum discutat este ce am învățat cu toții din această lecție, după ce poporul a cântat imnul, dorind deșteptarea clasei politice.

În primul rând, electoratul a arătat că dorește o reformare profundă a întregii clase politice, fie ea în zona de putere sau în opoziție. Căci, așa cum PSD-ul are tăria de a recunoaște că este nevoie de o reformă în interiorul său și neobăsiștii din struțocămila penelisto-pedelistă au nevoie de reforme profunde, deoarece poporul le-a arătat și lor că nu pot la infinit să vină, la vremuri noi, cu cadrele vechi, atât ca oameni, cât și ca mentalități, care nu doar că au făcut dezastru pe unde au trecut, dar nici nu au demonstrat că ar fi învățat ceva din eșecurile proprii. Să nu uite că mai ieri au fost la un pas de a nu mai intra în Parlament!

S-a văzut că mai ales tinerii se tem de revenirea la comunism. Aici este, totuși, o chestiune de nuanță, întrucât nu se poate reveni la comunism într-o țară membră a UE și NATO, comunismul implicând o anumită structură socială, un anumit cadru legislativ și multe condiții care nu mai pot fi întrunite în România, indiferent cine va veni la putere. Dar trebuie alungată această imagine a comunismului din mintea oamenilor. Aici însă electoratul se referă la anumite apucături pe care le consideră a fi de sorginte comunistă, cu toate că acestea se pot regăsi atât în Statele Unite, cât și în țările membre UE spre care ne uităm ca să luăm lumină. Este vorba despre acea imagine a baronilor locali – s-a dovedit că și pedeliștii, și peneliștii sunt amatori de astfel de metode, cât au fost la putere, deci li se aplică și lor! –, oameni care sunt văzuți ca având puteri discreționare și care au tendința de a „îndoi” legea după bunul-plac, în funcție nu de interesele comunităților cărora le aparțin, ci de ale unor grupuri mai restrânse, de partid, oameni care ocolesc legea tocmai pentru că pot să o facă! Iar cetățeanul de rând suferă tot mai acut de sentimentul de alienare, de sentimentul de abandon din partea statului. Și cum să nu fie așa, când însuși omul numărul 1 în stat i-a alungat pe medicii care îl tratau pe cetățeanul cu sănătatea în suferință? Cum să nu fie așa, când Traian Băsescu și oamenii săi amenințau că România nu mai este un stat social, adică își abandonează cetățenii? Bine măcar că acum, cu ocazia alegerilor prezidențiale, s-a putut vedea, fie și pe motive electorale, că se poate pune cetățeanul în centrul preocupărilor politicienilor.

Aici este una dintre nemulțumirile mari ale poporului: deși face sacrificii pentru aleșii săi, aceștia îl tratează tot mai des cu indiferență, iar asta doare. De aceea, se consideră necesară curățirea clasei politice, schimbarea priorităților acesteia, punerea sa în slujba intereselor nației, terminarea cu găștile de partid care favorizează firmele de casă. Căci, pe de-o parte, asta are efecte negative asupra costurilor, acestea fiind sensibil mai mari decât realitatea, nemairămânând bani și pentru alte priorități cetățenești, pe de altă parte, este încurajată corupția, iarăși ceva cu efecte dezastruoase pentru cetățean.