Florică Ică Calotă

„Poluarea apelor, încotro?”

Ca urmare a poluării apelor, oamenii riscă să rămână fără apă potabilă, plante și animale și, în consecință, fără hrană. Fără ape curate, vom cădea victime propriei neglijențe.

România este una din țările europene cu cele mai sărace resurse de ape. Astfel, până și la resurse de ape am ajuns codași în Europa. Dar și pe acestea le risipim și le poluăm crezând că natura va putea să-și refacă potențialul la nesfârșit. Dacă adăugăm și faptul că depindem în bună măsură de râurile care izvorăsc din alte țări, ne facem o idee despre cât de necesar este să ne păstrăm apele curate, să le utilizăm rațional, să le regularizăm cursurile și să ne îngrijim de managementul bazinelor hidrografice. Ca să nu ne lipsească apă de calitate, ar trebui să învățăm și s-o economisim.

Cum arată un râu poluat o știm cu toții: ambalaje, sticle de plastic care plutesc în derivă, constituind adevărate insule de deșeuri, mirositoare și apă tulbure. Oamenii care aruncă în apă resturi menajere, peturi, gunoi de grajd, moloz sau animale moarte grăbesc și ei moartea apelor și își distrug propria resursă de viață.

Timp îndelungat am transformat rețeaua hidrografică într-o imensă ladă de gunoi, poluând apele. Luate de râuri, gunoaiele parcurg o lungă călătorie, de la izvoare și până la construcțiile hidrografice, care sunt primele obstacole în calea lor.

Cele peste 15.000 de pesticide și erbicide folosite în prezent în agricultură sunt și ele dușmani ai apei de calitate. Folosite de agricultori din belșug pentru distrugerea dăunătorilor, acestea ajung să îndepărteze orice formă de viață. Acestea sunt preluate de precipitații și intră în râuri și pâraie. Unele din aceste chimicale sunt biodegradabile și se descompun repede în substanțe inofensive sau mai puțin nocive, dar cele mai multe sunt cele nedegradabile care persistă cu anii.

Dacă oamenii ar înțelege legătura dintre problemele de mediu și viețile lor, ar fi mult mai motivați să protejeze natura. Din acest motiv viziunile tuturor instituțiilor trebuie să fie îndreptate spre acțiuni concrete, prin care să păstrăm, în special pentru copiii noștri, resursele naturale nealterate și optime pentru întreținerea vieții.