Tudor Ciuhodaru

## „Polul sărăciei”

Județul Vaslui a devenit polul sărăciei, având de departe cel mai scăzut nivel de trai din țară. Statisticile indică ceea ce știam de multă vreme: suntem săraci din cauza indiferenței guvernanților.

Suntem pe locul patru din coada clasamentului la nivelul salarial, urmați doar de Harghita, Suceava și Botoșani, iar diferența față de București a ajuns uriașă.

În ciuda adevăratelor seriale horror de pe la TV, plasarea pe acest loc nu se datorează nici ratei criminalității și nici salariilor mici, ci proporției extrem de mici de gospodării care au canalizare. Cu peste o treime din gospodării fără canalizare, mai precis 35,1%, suntem într-o situație deplorabilă, fiind întrecuți în acest top negativ doar de județul Olt. Deși sărace, Botoșaniul, Telormanul și Giurgiu stau mult mai bine decât noi, iar, doar pentru comparație, Brașovul și Bucureștiul au număr dublu de instalații de canalizare, ajungând la 85%.

Un alt criteriu relevant este economia sau, mai bine zis, lipsa ei, exprimată în PIB pe cap de locuitor, la care ne distanțăm cu cei doar 2.835 de euro, la mare distanță și de Botoșaniul aflat pe penultimul loc, cu 3.324 de euro, și de Bucureștiul aflat pe primul loc, cu 16.379 euro.

Trăim greu într-un județ în care politicieni de frunte, aceiași de douăzeci de ani, ne arată mereu doar impotență în rezolvarea problemelor noastre.

*

## „Coplata sufocă ambulanța”

Introducerea coplății a determinat o creștere a numărului de apeluri către Serviciul de Ambulanță Județean Vaslui. Tot mai mulți pacienți sună la 112 pentru a chema ambulanța în speranța evitării plății acestei noi taxe. Dacă în luna martie se înregistrau în medie 130 de solicitări zilnic, în luna aprilie, odată cu introducerea coplății, numărul cererilor de ambulanțe a ajuns și la 180–190 pe zi.

Noua taxă guvernamentală limitează accesul la sănătate. Într-o țară cu populație săracă și bolnavă, este abuzivă și discriminatorie, întrucât tot cei ce contribuie la asigurările de sănătate sunt puși să plătească, și încalcă flagrant principiile solidarității și subsidiarității clamate în Legea nr. 95/2006.

Grav este faptul că ea a început să genereze disfuncționalități și cheltuieli suplimentare sistemului medical. Pacienții plătitori de taxe evită să plătească și se prezintă tardiv la spital, cu afecțiuni agravate, generatoare de investigații și terapii suplimentare extrem de costisitoare, sau sună la 112 solicitând ambulanțe care poate puteau rezolva pacienți aflați în stare critică și aglomerează serviciile de urgență cu creșterea riscului de eroare medicală și malpraxis. În plus, nu există niciun calcul legat de cheltuielile legate de modul de colectare a acestei taxe (chitanțe, personal) și există posibilitatea ca aceste costuri să depășească cei 5–10 lei încasați.

Este de urmărit ce se va întâmpla când, la externare pacienții vor refuza să plătească această taxă și cheltuielile judecătorești legate de procesele prin care plătitorii de asigurări de sănătate vor reclama în instanță această taxă abuzivă.