Mircea Irimescu

„Populism și eroism”

Timpurile dificile pe care le trăim agravează stările de confuzie din societate. Pentru mulți detectarea adevărului, dificilă dintotdeauna, devine acum imposibilă. Această tristă stare de fapt este nemilos și nestingherit speculată de demagogi de toate felurile, care abuzează fără reținere de nivelul de permisivitate al vieții publice.

Se spune că fără sacrificii – uneori însoțite de epitetul „dureroase” – nu putem trece de criza ubicuă care ne înconjoară. În tot cazul, o bună parte dintre europenii printre care ne numărăm și noi aud asta zilnic de la oamenii politici care-i conduc, dar foarte puțini au mijloacele necesare verificării veridicității acestei afirmații cu valoare și utilizare de postulat.

Ba, în situația României, celor mulți li se induce ideea că liderii care anulează ajutoarele sociale, taie salariile și reduc pensiile, care „uită” ani de zile alocațiile și bursele la nivelurile cele mai scăzute sunt un fel de eroi ai națiunii. Este una dintre „gogoșile” ce se vând bine și hai cu ea pe toate tarabele! „Doar prin sacrificiul nostru se obține izbăvirea, altă cale nu există”, susțin cei ce exercită puterea, pe toate canalele pe care le au la dispoziție.

Dacă are cineva obiecțiuni la astfel de abordări politice este taxat imediat ca „populist”. N-are nimeni dreptul să vorbească despre creșterea veniturilor oamenilor în această perioadă, că este etichetat drept vânător de interese electorale. Un fel de hoțul strigă „hoții!”. Societatea de consum este de mult istorie, iar teoria consumului ca factor de creștere economică a umplut deja coșurile de gunoi ale planetei.

Reducerea populismului doar la chestiunea veniturilor populației arată că cei ce o fac mizează pe iuțeala lor la limbă și nebăgarea de seamă a publicului larg, servit zilnic cu gogorițe într-o abundență teribilă. Și nu-i tot răul în asta. Din nenorocire, populismul are variante mult mai multe, predilect folosite chiar de cei de la putere.

Ce altceva decât populism abject este gestul fostului primministru Emil Boc de a arăta poporului, prin intermediul televiziunilor ce-l însoțeau, biciul „pentru parlamentari” pe care și l-a cumpărat din piață? El, marele Boc, apără poporul de lăcustele nesățioase ce-l lasă fără roadele muncii sale, parlamentarii! Ce altceva decât populism interesat este gestul președintelui Băsescu de a „cupla” alegerile prezidențiale în care candida, de un referendum care viza dacă nu anularea (nu se poate, este democrație, mă-nțelegi...!), reducerea la jumătate a Parlamentului?

Populisme sunt toate tăierile de panglici de la inaugurări, populisme sunt vizitele la sinistrații de la calamități, populisme sunt banalele apeluri la „responsabilitate” venite dinspre diriguitori. Și tot populisme sunt politicile de promovare a acelor lucrări publice cu vizibilitate maximă (piste de biciclete, marcaje scumpe, fațade și altele) care au umplut țara.