Tudor Ciuhodaru

„Poveste cu scântei”

A fost odată ca niciodată...

A fost un loc în care accidentele deveniseră o realitate cotidiană. A fost un timp în care nu puteai să deschizi televizorul fără a vedea victimele traumatizate în accidente rutiere și de muncă. A fost un loc în care vesele exerciții efectuate în situații de urgență aduceau mari satisfacții de imagine în fața camerelor de luat vederi.

Aș vrea ca aceste lucruri să fi fost odată... Acum vă povestesc despre un loc real.

O țară în care presa câștigă audiență din prezentări sinistre despre pacienții plimbați cu sârg între spitale. Vremea exercițiilor s-a terminat. V-ați întrebat vreodată ce se întâmplă după? Când ultima sirenă părăsește locul tragediei? Ne-am pus problema unde ajung acești pacienți? Câți oare ați auzit de acea Scânteie până acum vreo două săptămâni? Sau de Apostu, Chelariu, Meșteru și alții? Și poate ați auzit. Dar ce folos, atât timp cât principala cauză de mortalitate în rândul populației tinere, active, care plătește impozite rămâne trauma. Nu s-a făcut nimic pentru asta. Proiecte faraonice vizau chiar construirea de la zero a opt spitale regionale de urgență în 48 de luni... în timp ce clădirea noului Spital de Urgențe din Iași zace neterminată de peste 16 ani. Din lipsă de fonduri. Sau dezinteres.

Rămânem tot în top la numărul de accidente, răniți și morți pe kilometru de șosea. Scânteia este semnalul că vor mai fi pacienți plimbați între spitale. Soluțiile locale sunt schițe desuete pe hârtie. Și poate plictisesc, dar fără un nou Centru de traumă în Iași aceste lucruri n-au o rezolvare. E bine-cunoscut că spitalele Moldovei trimit tot ce e grav din traumă la Iași. Iar Iașiul îi primește și-i tratează într-un conac vechi de peste 120 ani. Aici sunt adunate ortopedia, chirurgia de urgență, chirurgia reconstructivă, arsurile și toxicologia din tot nord-estul cel îndepărtat al feeriei numite România.

Câți trebuie sau cine trebuie să mai moară pentru ca noi să găsim voința necesară de a finaliza Spitalul de Urgențe din Copou?!

A cincea poruncă este: „Să nu ucizi”. Și se ucide zilnic, din nepăsare sau poate alte interese.

Scânteia poate oricând să se repete.

Eu vă rog azi să acordați o șansă în plus vieții ieșenilor, votând cu sufletul pentru Spitalul de Urgențe.