Pe adresa de e-mail a subsemnatului, am primit următorul mesaj.
„Puțini dintre dumneavoastră au avut ocazia de a vedea un lagăr de exterminare a câinilor în România. De aceea, înainte de a lua o decizie privind votul dumneavoastră, de a vă asocia numele cu o lege, vă rog să vizionați câteva imagini. Ca simpli cetățeni, presupunem că voturile dumneavoastră se bazează obligatoriu pe documentare și pe înțelegerea problemei asupra căreia vă exprimați.
De 10 ani, în România nu s-a schimbat situația înmulțirii necontrolate a câinilor și, implicit, a abandonului, pentru că politica oficială a fost de toleranță a înmulțirii necontrolate și a abandonului. Cu cât avem mai mulți câini, cu atât bugetul pretins pentru capitolul câini este mai mare. Este notorie fraza unui viceprimar într-o ședință, relatată de un veterinar: «Mai opriți-vă din omorât, că avem nevoie de bani și la anul!» De aceea există câini fără stăpân și vor exista în continuare. OUG nr. 155/2001, Legea eutanasiei, a avut ca rezultat creșterea numărului câinilor abandonați pe străzi. Proiectul de modificare a acestei ordonanțe/legi care propunea sterilizarea și înregistrarea animalelor de companie, aprobat de Senatul României în 2008, a fost în mod intenționat evitat și sabotat, timp de 3 ani, pentru ca tensiunile acumulate să poată justifica măsuri extreme. Acolo unde s-au făcut sterilizări, acestea s-au făcut nu din bani publici, cum era firesc, pentru a preveni creșterea numărului animalelor abandonate, ci din donații, prin efortul iubitorilor de animale, al organizațiilor de protecție a animalelor. Aceste campanii au fost insuficiente și subminate «din interior» de cei care s-au «ocupat» anterior de eutanasiere – a se vedea exemplul Capitalei.
În România, cu banii publici s-au finanțat cruzimi față de animalele fără stăpân și lagăre de exterminare a câinilor, ca nicăieri în Europa.
Pentru a schimba această situație se impune o abordare diferită. Experimentul «prinde și ucide» a dovedit timp de 10 ani că nu rezolvă lucrurile. Rezultatul acestei legi se vede pe străzi, deși în România s-au ucis continuu din 2001 sute de mii, milioane de câini. În loc să ucizi generații întregi de pui proveniți dintr-o femelă, e simplu și moral și ieftin să sterilizezi femela – o singura dată. Obligați proprietarii să sterilizeze câinii sau să plătească taxe pentru animalele apte
de montă. Ei merg împotriva interesului comunității de a avea mai puțini câini. În România, animalele domestice sunt înregistrate – toate, cu excepția câinilor și pisicilor.
Dacă eutanasia a demonstrat că este costisitoare, ineficientă, crudă și respinsă de populație, schimbați prin votul dumneavoastră această lege.
Românii nu doresc uciderea câinilor, doresc doar rezolvarea problemei înmulțirii câinilor. În România, câinii s-au „eutanasiat» cu furadan, diluant, prin înfometare și canibalizare. Această «eutanasie» e pe cale să revină, prin dorința majorității PDL din Camera Deputaților. Mulți câini aflați acum pe străzi sunt deja sterilizați. Nu câinii sunt de vină...
Votul dumneavoastră este decisiv, votați pentru a salva vieți, votați împotriva crimei, pentru a nu fi din nou rușinea Europei. La fel cum, de asemenea, suntem singura țară europeană care mai exportă cai vii spre abatoarele Italiei... Dumneavoastră aveți puterea să opriți aceste barbarii. Dumneavoastră aveți puterea să cereți informații pentru a vedea concret câți bani s-au cheltuit, cum s-au cheltuit, dacă se justifică costurile și rezultatele, câți câini s-au omorât în perioada 2001–2008 și câți câini s-au omorât după 2008, după ce s-a interzis eutanasia. Informații care, deși ar trebui să fie publice, nu sunt. Veți avea surpriza să descoperiți «inginerii financiare», profituri uriașe pe seama câinilor decimați prin înfometare și boli în adăposturile primăriilor și veți vedea cât de mult (nu) se respectă Legea de protecție a animalelor în România – dacă cineva va dori vreodată să afle aceste lucruri.
Iar dacă pentru dumneavoastră sute de mii sau milioane de vieți nu au nicio valoare, atunci gândiți-vă câte voturi vă va aduce uciderea câinilor și câte rezolvarea umană a situației, prin sterilizare.
Unii deputați cred că votând eutanasia vor primi voturi de la populație peste puțin timp, când va fi campania electorală! Renumele de cruzi îi va însoți toată viața însă și va atârna ca o piatră de moară în drumul lor.
Dacă nu puteți vota împotriva adoptării legii, vă rog să vă abțineți de la vot sau să nu votați”.
Acest gen de mesaje mai mult strică decât ajută, mai ales dacă fiecare dintre noi ar ține cont de asemenea mesaje, iar amenințarea cu votul a unor persoane pe e-mailurile deputaților sunt o practică curentă.
*
„Grupul Independent pentru Monitorizarea Patrimoniului Cultural din Roșia Montană caută soluții realiste de susținere a comunității și a patrimoniului”
Ordinea de zi la cea de-a patra întrunire de lucru de la Alba Iulia a fost următoarea:
1. o bună conservare a patrimoniului din Roșia Montană se poate face doar în condițiile unei dezvoltări economice solide a zonei;
2. GIMPCRM a recomandat Muzeului Național al Unirii din Alba Iulia să demareze discuțiile cu Muzeul Național de Istorie a României și cu Muzeul Național al Satului, în vederea realizării unui Muzeu al Țării Moților.
La sfârșitul lunii mai, în Alba Iulia, a avut loc cea de a IV-a reuniune a Grupului Independent de Monitorizare a Patrimoniului Cultural din Roșia Montană (GIMPCRM),
consacrată politicilor locale de dezvoltare, problemelor comunității locale și influenței pe care o au acestea asupra situației patrimoniului cultural.
Pe lângă membrii GIMPCRM, la reuniune au participat arhitectul-șef al județului Alba, Eugenia Mărginean, primarul localității Roșia Montană, Eugen Furdui, directorul Direcției Județene de Cultură Alba, Matei Drîmbărean, directorul general și directorul adjunct al Muzeului Național al Unirii din Alba-Iulia, Gabriel Rustoiu, respectiv Inel Constantin, prof. univ. dr. arh. Alexandru Sandu, de la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, și reprezentanți ai companiei miniere.
Principalele obiective ale reuniunii au fost acelea de a determina locul pe care îl ocupă Roșia Montană în strategiile de dezvoltare ale autorităților județene și locale și cunoașterea exactă a problemelor comunității din Roșia Montană, având în vedere că acestea sunt hotărâtoare pentru succesul oricărui efort de conservare și de valorificare a patrimoniului.
Participanții la reuniune au fost unanimi în a sublinia faptul că o bună conservare a patrimoniului nu se poate face în condițiile unei dezvoltări economice precare a zonei în care se află Roșia Montană. Potrivit arhitectului-șef al județului Alba, Eugenia Mărginean, vocația localității este una minieră, dar aceasta presupune o abordare modernă, durabilă, responsabilă față de mediu și patrimoniu.
În acest context, Eugenia Mărginean a arătat că autoritățile județului Alba, atunci când evaluează oportunitatea derulării proiectului minier în Roșia Montană, pun accentul pe păstrarea legăturilor cu zona înconjurătoare, prin construirea de drumuri alternative celor afectate de exploatare, a drumurilor de acces la monumentele conservate, precum și pe instituirea de zone de protecție în jurul obiectivelor de patrimoniu.
Primarul comunei Roșia Montană, Eugen Furdui, a reafirmat caracterul minier al localității, arătând că decizia în privința proiectului minier nu mai poate să treneze, dată fiind situația economico-socială extrem de grea a oamenilor din zonă. Acesta a acuzat superficialitatea modului în care sunt analizate problemele de mediu, de patrimoniu și sociale ale localității, afirmând că în condițiile actuale, cu un peisaj și mediu afectate de fostele exploatări miniere din perioada comunistă, scenariul turistic în absența mineritului este unul nerealist pentru Roșia Montană.
Directorul Direcției Județene de Cultură Alba, Matei Drîmbărean, a apreciat calitatea cercetărilor arheologice de salvare, precum și a lucrărilor de conservare a patrimoniului din Roșia Montană, efectuate în cadrul Programului Național de Cercetare „Alburnus Maior”, desfășurat în perioada 2000–2006, afirmând ca acesta trebuie să fie privit ca un program-pilot de conservare a patrimoniului din Roșia Montană. Acesta a mai arătat că, spre deosebire de cazul localităților Alba Iulia și Blaj, în cazul Roșiei Montane lipsește un plan de dezvoltare durabilă elaborat de stat, în interiorul căruia să fie luate deciziile privind dezvoltarea pe viitor a localității.
Directorul adjunct al Muzeului Național al Unirii din Alba Iulia, Inel Constantin, a afirmat că instituția pe care o conduce sprijină ideea înființării unui muzeu al mineritului în Roșia Montană, arătând că acesta poate funcționa atât în formula unui parteneriat public-privat, cât și în aceea a unei
filiale a Muzeului din Alba Iulia, în contextul preconizatei dezvoltări a acestuia. Inel Constantin a mai declarat că Muzeul din Alba Iulia poate furniza asistență pentru organizarea colecției muzeale, compusă din patrimoniu arheologic, construit și etnografic, de natură să pună în valoare nucleul urban din Roșia Montană. Directorul adjunct al Muzeului Național al Unirii a mai arătat că inițiativa companiei miniere de a amenaja o rezervație arheologică în care să fie incluse zona Păru Carpeni, monumentul circular de la Tău Găuri și galeria Cătălina Monulești este mai mult decât bine-venită, reprezentând un real progres pentru conservarea și punerea în valoare a patrimoniului din zonă.
În contextul discutării planurilor de amenajare muzeistică din Roșia Montană, prof. univ. dr. arh. Alexandru Sandu a semnalat importanța clarificării situației gestionării galeriilor care vor fi amenajate în Roșia Montană, existând riscul unui vid de administrare din partea autorităților competente ale statului, aceasta cu atât mai mult cu cât, potrivit cercetătorului Vasile Moga, membru al GIMPCRM, reputat arheolog implicat în activitățile de amenajare muzeistică a galeriilor romane din Masivul Orlea, după 1990, statul a renunțat la administrarea și protejarea patrimoniul expoziției de acolo, fapt care a facilitat dispariția și degradarea unor importante piese de patrimoniu arheologic din colecție.
În vederea atenuării efectelor distructive pe care le are asupra patrimoniului incertitudinea legată de dezvoltarea Roșiei Montane, academicianul Răzvan Theodorescu și prof. univ. dr. Ioan Opriș, cu susținerea unanimă a GIMPCRM, au recomandat Muzeului Național al Unirii din Alba Iulia să demareze neîntârziat discuțiile cu Muzeul Național de Istorie a României și cu Muzeul Național al Satului, în vederea realizării unui Muzeu al Țării Moților. Prof. univ. dr. Ioan Opriș a mai recomandat Muzeului Național al Unirii din Alba Iulia adoptarea unei strategii de achiziție pentru artefactele provenind din Roșia Montană.
Grupul Independent pentru Monitorizarea Patrimoniului Cultural din Roșia Montană a fost constituit în luna februarie 2011, din acesta făcând parte, ca membri fondatori, acad. Alexandru Vulpe, președintele Secției de arheologie și științe istorice a Academiei Române, acad. Răzvan Theodorescu, membru al Secției de arte, arhitectură și audiovizual a Academiei Române, secretar general al Asociației Internaționale de Studii Sud-Est Europene (UNESCO), acad. Ioan Aurel Pop, membru al Secției de arheologie și științe istorice a Academiei Române, prof. univ. dr. doc. Nicolae Gudea, Universitatea BabeșBolyai din Cluj-Napoca, conf. univ. dr. Vasile Moga, Universitatea 1 Decembrie din Alba Iulia, prof. univ. dr. Ioan Opriș, Universitatea Valahia din Târgoviște, conf. univ. dr. Alexandru Diaconescu, Facultatea de Istorie și Filosofie a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, și conf. univ. dr. Florin Anghel, Facultatea de Istorie și Științe Politice a Universității Ovidius din Constanța. Acestora li s-a adăugat în luna aprilie prof. dr. univ. arh. Augustin Ioan, arhitect, scriitor și profesor la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, București.
Înființarea GIMPCRM este rezultatul preocupărilor fiecăruia dintre membri săi cu privire la soarta patrimoniului suprateran și subteran din Roșia Montană, dar, în egală măsură, și al unei reflecții adânci asupra necesității de a găsi modalitățile cele mai eficiente pentru a contribui în mod concret la conservarea vestigiilor istorice din localitate.
Potrivit convingerilor Grupului, patrimoniul cultural este o resursă inepuizabilă care poate să asigure dezvoltarea durabilă a zonei, dar acest lucru nu se poate face decât în condițiile în care vestigiile istorice sunt cercetate, conservate, restaurate și puse în valoare la standarde contemporane, iar comunitatea locală conștientizează valoarea lor și le tratează în consecință.
În acest sens, Grupul își exprimă disponibilitatea de a colabora și de a asculta opiniile tuturor specialiștilor în domeniu cu adevărat interesați de soarta patrimoniului cultural din Roșia Montană. Obiectivul primordial al Grupului este acela de a aduce discuția despre patrimoniul din Roșia Montană pe terenul ferm al argumentelor științifice, respingând orice implicare a sa sau a oricăruia dintre membrii săi în dispute extraprofesionale. De aceea, Grupul este decis să pună consecvent în centrul activităților sale tema conservării și restaurării patrimoniului din zonă, raportându-se strict la problemele sale actuale, încercând însă să găsească și soluții concrete pentru viitor.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.