Ion Diniță

„Prea mulți soldați români morți în accidente aviatice!” Am solicitat în debutul lucrărilor plenului Camerei Deputaților din urmă cu o săptămână păstrarea unui moment de reculegere în memoria celor doi soldați decedați în accidentul aviatic din județul Bacău, din data de 7 martie anul curent.

Cam atât – evident, prea puțin în raport cu durerea familiilor nemângâiate ale celor doi – am mai putut să facem: câteva secunde de reculegere în memoria celor doi militari care și-au pierdut viata în accidentul aviatic, respectiv maistrul militar clasa a III-a Laurențiu Chiru și plutonierul Vasile Manolache. Maistrul militar clasa a III-a Laurențiu Chiru și plutonierul Vasile Manolache și-au pierdut viața în accidentul aviatic produs joi, 7 martie, în județul Bacău. Maistrul militar Laurențiu Chiru, în vârstă de 33 de ani, necăsătorit, avea funcția de mecanic de bord. Plutonierul Vasile Manolache, în vârstă de 37 de ani, căsătorit, cu un copil, avea funcția de sanitar militar. Ei au fost înmormântați cu onoruri militare în localitățile lor de domiciliu.

Accidentul aviatic în care a fost implicat un elicopter Puma Socat, aparținând Forțelor Aeriene Române, prăbușit în apropierea comunicației Berești–Bistrița, județul Bacău, în timpul executării unui zbor în formație, aduce în atenția opiniei publice numeroasele astfel de incidente petrecute în România ultimilor ani. Numai anul trecut au avut loc două astfel de evenimente, soldate cu nouă morți și trei răniți. În total, în ultimii 13 ani, pe teritoriul României au avut loc 20 de accidente în care au fost implicate elicoptere, majoritatea ale Forțelor Aeriene, zeci de militari pierzându-și viața, iar mulți dintre cei care au supraviețuit rămânând traumatizați pentru tot restul zilelor.

Accidentul din județul Bacău ridică un nou semn de întrebare asupra necesității existenței unei forțe aeriene de înalt nivel în Armata Română. Din păcate, în anii 2000, statul român a considerat că nu avem nevoie de prea mult efort și de investiții în domeniul aviatic, bazele noastre militare extrem de competitive dispărând una câte una, iar profesioniștii trimiși acasă. Mai mult, pe fondul crizei economice mondiale, investițiile din aviația militară s-au redus drastic, iar faptul că militarii români folosesc încă aparate de zbor demne de expus la muzeu își arată consecințele, unele dintre cele mai nefaste. Consider că statul român trebuie să ia măsuri urgente pentru a preîntâmpina astfel de tragedii aviatice, iar una dintre acestea ar fi înzestrarea armatei cu mijloace performante, demne de evoluția tehnicii în domeniu și de o țară membră NATO și a Uniunii Europene.

Susținem regionalizarea, dar nu oricum și în orice condiții. Nu vrem să facem o regionalizare pe picior, ci una care să devină în final un motor al economiei românești, de care să beneficieze fiecare român. Trebuie să evităm pericolul de a face o regionalizare pur politică sau pur etnică și să vedem exact cum trebuie să dezvoltăm aceste regiuni, cum trebuie să arate ele în final, astfel încât fiecare român să simtă că în final în România o va duce mai bine, într-o Românie europeană.