Mihai Lupu

„Președintele Băsescu inventează din nou condiții de numire a miniștrilor”

În urma problemelor nemeritate apărute referitor la incompatibilitatea domnului Mircea Diaconu, unul dintre cei mai onorabili oameni de pe scena politică românească, acesta și-a dat zilele trecute imediat demisia din Guvernul Ponta, iar PNL a făcut o altă nominalizare în persoana domnului senator Puiu Hașotti, liderul Grupului parlamentar al PNL din Senatul României, absolvent al Facultății de Istorie din cadrul Universității București și doctor în istorie.

Dar numirea domnului Hașotti nu a putut decurge firesc, deoarece, culmea eludării literei Constituției și a încălcării flagrante a „n”-a oară a atribuțiilor sale prezidențiale, domnul președinte Băsescu i-a condiționat numirea domnului Hașotti în funcția de ministru de depunerea unei declarații pe proprie răspundere că nu și-a plagiat lucrarea de doctorat. Uluitor și

penibil gest din partea unui președinte care a acceptat, fără să clipească, miniștri în guvernele portocalii precum domnii Igaș, Botiș, Funeriu, Udrea, Vreme, Petrescu, Boghicevici și alții la fel de remarcabili.

Nu există niciun fel de suspiciune de plagiat asupra tezei de doctorat a senatorului Puiu Hașotti, propus pentru portofoliul Culturii, dar domnul Băsescu ține morțiș să jignească și să înjosească un membru marcant al PNL și să arunce cu noroiul presupuselor sale acuzații asupra nominalizărilor pe care le face PNL.

Constituția României stipulează foarte limpede până unde își poate întinde domnul Băsescu prerogativele în ceea ce privește numirea miniștrilor. Astfel, în articolul 85 alin. (2) se precizează următoarele: „În caz de remaniere guvernamentală sau de vacanță a postului, președintele revocă și numește, la propunerea prim-ministrului, pe unii membri ai Guvernului”.

Cu alte cuvinte, președintele numește într-o funcție de ministru o persoană propusă de premier, în niciun caz pe cine are dumnealui chef. Ba, mai mult decât atât, președintele nu poate refuza o numire a unui ministru decât o singură dată, și acest lucru îl poate face doar argumentat solid și legal, adică doar dacă motivele invocate sunt cu adevărat temeinice, demonstrate clar, și nu inventate.

Amintindu-mi acum de minciuna mapei profesionale a doamnei Norica Nicolai, de mizeriile aruncate în spatele unor foști miniștrii liberali și nedemonstrate juridic niciodată sau de toate invectivele revărsate, fără încetare, asupra Guvernului Ponta, chiar din primele zile după învestire, mă întreb și-l întreb pe domnul Băsescu dacă acest mod batjocoritor, umilitor și anticonstituțional practicat exclusiv doar cu cei care au fost nominalizați miniștri în guvernele pe care nu le-a oblăduit, deci pe care nu le-a putut accepta vreodată, are vreun alt fundament decât ura viscerală manifestată necontenit, timp de 8 ani, împotriva celeilalte Românii, cea pe care nu o are în buzunar președintele, prin desconsiderarea tuturor celor care nu sunt înregimentați și legitimați de regimul Băsescu.