Gheorghe Eugen Nicolăescu

„Președintele ilegitim”

România condusă de Traian Băsescu a arătat întotdeauna ca o țară condusă de dictatura bunului-plac portocalio-prezidențial, o țară în care legea se aplică celorlalți, dar este foarte selectivă și poate fi interpretată oricum, atunci când sunt în joc interesele găștii colorate.

Neabătându-se de la această „tradiție”, în 2012 Băsescu face uitată declarația din 2007 referitoare la pragul electoral pentru referendum:

„Introducerea artificială a unui prag de 50 la sută plus unu din electoratul din listă pentru validarea unui referendum arată discriminarea pe care politicienii o practică atunci când cetățenii români sunt chemați la vot împotriva interesului lor, dar în interesul românilor.”

Atunci îi convenea această variantă de lege. În 2012, când totul s-a întors împotriva lui, s-a răzgândit. Dintr-o dată, introducerea artificială a unui prag electoral nu mai era împotriva intereselor poporului român, dar cu siguranță a fost în interesul suspendatului.

„Obiectivul meu este să obțin mai multe voturi cu nu, pentru nedestituirea președintelui. Eu nu sunt un om care să se ascundă sub un prag. (...) Eu nu vreau să rămân președinte la masa verde, asta se întâmplă la «Liga lui Mitică». (...) În politică, un președinte are nevoie de legitimitate, de aceea eu îi chem pe toți românii, indiferent ce opțiuni politice au, să vină pe 29 iulie la vot”.

## Ce s-a întâmplat după această declarație?

Suspendatul României a trăit un moment de sinceritate maximă, realizând că va avea mai multe voturi cu „da” și că singura sa șansă de a nu-și pierde amenajata vilă Dante este „Liga lui Mitică”. Astfel, a îndemnat oamenii să nu iasă la vot, s-a ascuns în spatele unui prag și cu ajutorul unor judecători ai Curții Constituționale a devenit președinte la masa verde.

Ca urmare, după invalidarea referendumului, România a devenit o țară condusă de dictatura bunului-plac al unui președinte ilegitim. Un președinte al Curții Constituționale, nicidecum un președinte al românilor. Un președinte care, deși a primit peste 7.400.000 de palme de la românii care îl voiau trimis pe mare, s-a întors pe ascuns la Cotroceni pentru a-și continua lupta cu cei care nu sunt în barca sa.

„Eu nu lupt pentru un om, lupta mea este pentru o țară. Eu nu lupt pentru scaun, lupt pentru români. Eu nu lupt pentru interes de grup, eu lupt pentru valorile europene”.

Într-adevăr, lupta lui nu a fost pentru un om, ci pentru mai mulți: Udrea, Anastase, EBA, Videanu, Berceanu și toți ceilalți care îi alcătuiesc haita.

Nu a luptat pentru un scaun, ci pentru toate „scaunele” din fruntea instituțiilor statului de drept care au rezistat la referendum: CCR, DNA, procuratură.

Nu a luptat pentru un interes de grup, pentru că grupurile și-au rezolvat de mult interesele în perioada (prea lungă) de mandat băsescian.