Mihai Lupu

„Prețul gazelor, prilej de aruncat artificii electorale”

Prețul gazelor trebuia să scadă de multă vreme și în România, cu 20–30%, dacă nu chiar cu un procent mai mare, având în vedere faptul că, pe piața internațională, prețurile s-au diminuat substanțial, iar țările din regiune au beneficiat deja de măsuri de reduceri masive în acest sens.

Pe plan internațional, prețul gazului a atins recent un record minim al ultimilor șase ani, fiind cotat la New York în jurul valorii de 3,30 dolari/milion BTU. Doar în 2009, scăderea a fost de 41%, ca să nu mai punem la socoteală că la finele lunii iunie 2008 prețul era în jurul a 13,50 dolari. În doar o săptămână din luna mai, prețul a scăzut cu 12%.

Furnizorii din România importau gazele cu 480 dolari/1.000 metri cubi la sfârșitul anului trecut, în timp ce acum plătesc doar 370 dolari/1.000 metri cubi, iar influența cursului de schimb a dus la scăderea prețului gazelor din producție internă de la 200 dolari/1.000 metri cubi la aproximativ 159 dolari/1.000 metri cubi. De asemenea, consumul de energie electrică a scăzut în România de la 9,6 milioane MWh, la 6,9 milioane MWh. Deci, în prezent,

România produce mai mult decât consumă, dar prețurile întârzie totuși să scadă în mod consistent.

Primul-ministru a anunțat, la sfârșitul ședinței de guvern de săptămâna trecută, că prețul gazelor naturale pentru populație va scădea, de la 1 iulie, cu încă 5 procente, după ieftinirea cu 3% de la 1 mai. Deci, în total, 8%, socotește domnul Boc, cu mare entuziasm ceea ce reprezintă doar o mare amăgire pentru români.

Toate țările europene au trecut la reducerea tarifelor la gaze naturale și la energie electrică, ca efect al scăderii prețurilor la gazele rusești. Media de reducere a tarifelor se situează în Europa la circa 10 procente. La noi, unde se trece masiv la consumul de gaze din producția internă, scăderea tarifelor este de doar 8%. Cum se explică acest lucru, în situația în care multe țări europene sunt dependente exclusiv de importuri, neavând producție proprie de gaze?!

Îl întreb pe domnul Boc, dacă este atât de îngrijorat de traiul din ce în ce mai precar al multor români și de reducerea dramatică a veniturilor acestora, de ce nu s-a decis aplicarea acestei reduceri mai devreme, de la 1 aprilie, cu cel puțin 8-9%, iar acum, în iulie, să fi avut loc încă o reducere, chiar mai importantă decât prima, având în vedere că în primele trei luni ale anului România a importat peste 20% din totalul gazelor consumate, iar începând cu luna viitoare circa 90% din consum va fi asigurat exclusiv din producția internă?

Praful în ochi aruncat acum, în campanie, de către domnul Boc consumatorilor autohtoni nu reprezintă pentru aceștia decât o adiere insignifiantă a vântului reducerii cheltuielilor casnice în acest sens.

Oare unde se reflectă toate reducerile de prețuri de pe plan intern sau internațional prezentate mai sus? Dar reducerea dramatică a consumului de gaze de pe piața internă? Toate acestea ar trebui să se simtă consistent în prețul gazului de pe factura noastră, a fiecărui consumator în parte, iar apoi în reduceri de prețuri la alimente și alte produse românești, ca efect al reducerii prețurilor de producție ale producătorilor.