Aurelia Cristea

„Prevenția dezastrelor naturale din România”

Experiențele de tristă amintire ale inundațiilor din anii trecuți, precum și rapoartele internaționale din domeniul mediului și dezastrelor naturale, întregite de starea precară a digurilor ce deservesc marile râuri din România sunt semnale de alarmă ce trebuie soluționate prin prevenție, investițiile în gestionarea riscurilor prezentând o rată ridicată de rentabilitate și contribuind la dezvoltarea economică durabilă.

Activitatea de pregătire și de informare preventivă în domeniul dezastrelor naturale este importantă, bazându-se pe utilitatea cunoașterii, a sprijinirii autorităților și populației, în identificarea măsurilor de reducere a riscului de producere a dezastrelor naturale.

Potrivit unor studii de specialitate, 90% din dezastrele naturale sunt legate de factori meteorologici: vreme, climă și apă. Statisticile din ultimii ani arată că numărul calamităților naturale au tendință de creștere atât a intensității, cât și a frecvenței lor, aceasta ridicând bilanțul deceselor umane, ca și al pagubelor. Schimbările și fluctuațiile climei contribuie la

accentuarea intensității și la creșterea frecvenței secetelor, inundațiilor, înghețurilor etc.

Schimbările climatice au produs modificarea cantității și a regimurilor de precipitații, punând în pericol sute de mii de români care trăiesc în zone inundabile, precum și aproximativ 1 milion de hectare de teren expuse inundațiilor.

Cartea verde privind asigurarea împotriva dezastrelor naturale și a celor provocate de om, lansată în dezbatere publică de Comisia Europeană în primăvara acestui an, propune o politică de gestionare a dezastrelor, bazându-se pe două principii: prevenirea, reducerea vulnerabilităților individuale și consolidarea ecosistemelor.

Documentul oferă alternative la absorbția costurilor asociate ajutoarelor publice, despăgubirilor substanțiale după fiecare inundație, prin încurajarea responsabilității individuale în ceea ce privește reducerea pierderilor și asigurarea împotriva acestora.

Gestionarea riscurilor poate contribui la o dezvoltare economică neperturbată, pe termen scurt investițiile în gestionarea riscurilor generând locuri de muncă (cercetare, dezvoltare – clădiri și infrastructură), iar pe termen lung generează o îmbunătățire a stabilității macroeconomice, prin reducerea impactului negativ al dezastrului natural.

România a făcut un prim pas în acest sens, prin aprobarea Legii nr. 260/2008 privind asigurarea obligatorie a locuințelor împotriva celor trei riscuri de catastrofă naturală: cutremur, inundații și alunecări de teren, dar desele modificări aduse acesteia au generat confuzie și o scădere a ratei de penetrare.

E nevoie urgentă de clarificarea cadrului legislativ pentru funcționarea acestei legi, ca și de definirea unui cadru legislativ pentru calamitățile naturale care afectează sectorul agricol.