„Prezidențiabilul Ponta nu cunoaște prevederile Constituției: orice ajutor destinat copiilor nu poate fi diferențiat”
Programul „Cornul și laptele” nu trebuie să facă discriminări între copii. Risipa existentă în program poate fi stopată prin diversificare și descentralizare, nu prin stopare sau acordare diferențiată. De doi ani și jumătate PSD nu a întreprins absolut nimic pentru eliminarea cazurilor de risipă din program.
Cu toate deficiențele acestui program, el a contribuit la reducerea ratei de abandon școlar. Pentru mulți copii din zone sărace acesta reprezintă chiar unica masă pe care o au într-o zi. Probabil că Victor Ponta, din luxul care-l înconjoară, nu vede acest lucru. Cum va diferenția acordarea programului pentru copiii din mediul rural, urbanul mic sau periferia marilor orașe?
Programul „Cornul și laptele” a fost gândit ca un program social, în special pentru copiii din familiile cu venituri modeste. El se aplică tuturor copiilor deoarece, constituțional, ei au aceleași drepturi, indiferent de mediul din care provin.
Programul „Cornul și laptele” are nevoie de o îmbunătățire, prin diversificare și descentralizare. În acest sens, PDL a depus în Parlament un nou program, „Masă la școală”, care urmărește îmbunătățirea calității produselor, a atractivității acestora, prin variație și prin achiziții la nivelul autorităților locale.
„Ministerul Educației – abuz fără precedent în detrimentul școlilor”
PSD a lansat, într-un mod netransparent și selectiv, două proiecte de acte normative: (1) metodologia de organizare și funcționare a consiliului de administrație din unitățile de
învățământ preuniversitar și (2) regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar.
Printr-o consultare publică superficială, de doar 38 de ore, și cu destinație pentru anumite inspectorate, aceste documente au fost postate doar pe forumurile inspectoratelor județene preferențiale PSD.
Ministerul Educației Naționale vine cu o nouă ilegalitate, chiar mai mare decât ordonanțele neconstituționale adoptate până în acest moment de Guvernul Ponta. Este vorba despre un abuz fără precedent! Aceste documente nu au ajuns în toate școlile, spre cunoașterea și analiza cadrelor didactice. Mesajul a fost lansat în 2 septembrie anul curent, la ora 22.38, în dezbatere publică, iar _deadline_ -ul pentru sugestii era 4 septembrie, ora 13.00. O dezbatere publică nu se face în 38 de ore!
Scandalos este faptul că, după intrarea în vigoare a OUG nr. 49/2014, consiliile de administrație ale școlilor funcționează ilegal, deoarece acest act normativ a modificat componența și acestea funcționează în vechea structură, după vechea metodologie.
PSD dorește să impună, total netransparent, pe genunchi, două documente esențiale pentru funcționarea democratică a școlilor.
Solicit Ministerului Educației Naționale să respecte legea transparenței deciziilor publice și să informeze toți actorii implicați în luarea acestor decizii. Să aducă cele două acte normative în dezbatere publică reală, nu selectivă!
„Nu Blaga și Iohannis sunt vinovați de eșecul propunerii comisarului european, ci trădarea lui Ponta!”
Victor Ponta a ales să-i fie lui bine în PSD, în loc să aleagă să-i fie bine României în cadrul Comisiei Europene. Decizia sa arată limpede că Ion Iliescu și Adrian Năstase sunt încă la butoane în PSD și că domnul Ponta execută comenzile dinozaurilor de partid. Are nevoie de sprijinul lor și nu ezită să ducă la îndeplinire dorințele acestora.
Victor Ponta a trădat interesul național, prin preferința pentru varianta politică în detrimentul variantei competenței. Domnul Cioloș este recunoscut ca un excelent profesionist, fiind sprijinit de toate partidele. România riscă acum să primească un portofoliu de mâna a doua, pentru că domnul Ponta nu a propus un profesionist cu o carieră în spate.
Ponta e conștient că opinia publică se va prinde și încearcă din răsputeri să construiască niște vinovați.
Pentru Ponta alții sunt vinovați, și nu el, care a făcut propunerile, care a negociat pentru România la Bruxelles de această dată și care a ratat o șansă importantă pentru România.
Ponta e la guvernare de doi ani și jumătate și de doi ani și jumătate nu face altceva decât să dea vina pe altcineva pentru propriile sale nerealizări.
*
„În următorii 10 ani, președintele de dreapta (un dascăl de profesie!) va avea o misiune foarte grea: să repornească educația românească, să repornească inima României”
Radiografia sistemului educațional este simplă: avem elevi superperformanți, profesori de excepție, școli și licee de elită, dar avem și sute de mii de absolvenți cu diplome fără nicio valoare, sute de mii de elevi și studenți care au abandonat studiile sau zeci de mii de profesori care au înlocuit catedra cu un loc de muncă necalificat în Italia sau Spania.
Există și o radiografie în cifre:
– primul loc la analfabetism în UE – 6% din populație nu știe să scrie și să citească;
– în 2014, la clasa a VIII-a, unul din patru elevi nu a promovat examenul;
– în 2014, la clasa a XII-a, unul din doi absolvenți de liceu nu a luat bacalaureatul;
– 200.000 de elevi restanțieri la decontul pentru transportul școlar;
– 1.400 de investiții pentru care nu s-a alocat niciun ban în ultimii doi ani;
– 17,5% – părăsirea timpurie a educației;
– decontul navetei profesorilor are aceeași soartă nefericită ca a elevilor;
– 40% din elevii români au dificultăți în citirea și înțelegerea unui text, iar la matematică nu pot rezolva decât exerciții de bază;
– 32% rata șomajului în rândul tinerilor sub 25 de ani! De ce am ajuns aici?
Pentru că în România s-au neglijat problemele de fond, a fost multă politizare și abordări în cheie electorală.
În România sunt de trei ori mai multe școli în mediul rural și semiurban decât în cel urban. Șansele pentru copiii care merg la școli neîncălzite iarna, fără apă curentă sau cu săli de clase în care plouă sau bate vântul nu sunt egale cu ale copiilor din urban. Doar aproximativ 5% dintre acei copii vor merge la un liceu sau la o facultate!
Asta înseamnă că ei se înscriu în cifrele de abandon, de neînscriere la bacalaureat, de șomeri!
Atenție însă, egalitate de șanse nu înseamnă diplome obținute lejer de oricine! Egalitatea de șanse nu înseamnă nici să intre la facultăți elevi care nu au promovat examenul de bacalaureat.
Soluția este una singură, cuplarea sistemului de educație la piața muncii, creșterea exigenței, finanțare corespunzătoare și predictibilitate în sistemul educațional românesc.
Performanța trebuie judecată în raport cu piața muncii. Câți dintre elevii care termină o formă de învățământ își găsesc loc pe piața muncii?
În România, gradul de ocupare a tinerilor este 32% și avem doar 14% absolvenți de studii superioare. Ținta asumată în Procesul Bologna și Agenda Lisabona de transformare a economiei românești într-o economie competitivă este de 70%.
Acesta este și obiectivul nostru. Să respectăm un angajament internațional. Un set de politici publice care să aducă României un grad de ocupare de 70%, astfel încât să ne atingem obiectivul de țară de a aduce nivelul mediu de trai al României la nivelul mediu al EU.
În următorii 10 ani, președintele de dreapta (un dascăl de profesie!) va avea o misiune foarte grea: să repornească educația românească, să repornească inima României. Startul a fost pierdut în primii 25 de ani. Următorii 10 sunt cruciali pentru un viitor mai bun pentru tinerii acestei țări.
*
„Guvernul Ponta a introdus dubla măsură în învățământul superior românesc”
Ordonanța de urgență nr. 49/2014, pe lângă faptul că este un abuz constituțional prin impunerea ei ca fiind „urgentă”, este și una profund dăunătoare calității învățământului românesc. Nu este un secret că educația este în degringoladă. Acest lucru este dovedit de cifrele de la
examenele naționale și internaționale, de bugetul falimentar, de lipsa de interes pentru diplomele românești, atât din partea angajatorilor, cât și a beneficiarilor.
Pe lângă toate acestea, Guvernul Ponta introduce, în mod total netransparent, antidemocratic și fără să respecte o predictibilitate legislativă, dubla măsură în învățământul românesc:
1. OUG nr. 49/2014 dă posibilitatea universităților să înmatriculeze cu 10% mai mulți studenți față de câți ar trebui să școlarizeze. Dacă ARACIS a stabilit o cifră de școlarizare ținând cont de o serie de criterii de calitate și de capacitatea instituțională a universităților, cum poate un ministru să redistribuie preferențial banii publici? Nu mai ținem cont de calitatea în educație? Doar de prietenii și de regula bunului-plac?
2. Ordonanța de urgență a Guvernului modifică art. 227 din Legea educației naționale, alin. (3): „Structurile universităților particulare și confesionale particulare, atribuțiile, durata mandatelor, precum și alte considerente legate de statutul acestora sunt stabilite de Carta universitară, avizată de fondatori și aprobată de senatul universitar. Deciziile în acest sens aparțin universității.” În Legea educației naționale scria că universitățile particulare își pot stabili structurile, durata mandatelor, cu respectarea strictă a prevederilor prezentei legi. Această modificare creează un tratament discriminatoriu. Universitățile particulare nu mai trebuie să respecte prevederile legislației, iar decizia aparține doar universităților.
Am solicitat Avocatului Poporului să sesizeze Curtea Constituțională privind constituționalitatea acestei ordonanțe. Îi cer să-și facă datoria față de cetățeni și să aducă liniște, ordine în educație și în modul în care este guvernat acest domeniu.
Îi reamintesc că cele 97 de articole modificate nu reprezentau o urgență, mai ales în situația în care Guvernul Ponta are o majoritate confortabilă în Parlament și ar fi putut fi votată rapid după consultarea beneficiarilor direcți ai sistemului.
Îi mai reamintesc că o serie din aceste articole au fost deja declarate neconstituționale în trecut, iar Guvernul Ponta le-a inclus în legislație prin ușa din dos.
Îi solicit să stopeze abuzul Guvernului Ponta. Îl îndemn să uite cine l-a numit acolo, cine i-a acordat fonduri și alte privilegii în ultima perioadă și să apere interesele poporului!
*
„Rectificarea bugetară menține educația în stare de avarie”
Zi de zi, Guvernul Ponta face eforturi în a-și certifica incompetența. Eșecul lamentabil în realizarea țintei de colectare a taxelor și impozitelor la bugetul de stat și în reducerea evaziunii fiscale în primul semestru al lui 2014 atrage iminența blocărilor investițiilor în școala românească.
La ultima rectificare bugetară Ministerul Educației a primit doar 150 milioane lei și aceștia sunt doar pentru plata drepturilor salariale câștigate prin hotărâri judecătorești de către cadrele didactice. Or, învățământul nu înseamnă doar salarii! Ce se va întâmpla cu șantierele deschise în anii trecuți în toate județele țării? Probabil că vor zace în paragină mult și bine!
Reamintesc premierului că, la fel ca anul trecut, educația a primit cu mult sub procentul de 6% din PIB prevăzut în Legea educației naționale. Îi reamintesc, de asemenea, ministrului Remus Pricopie că bugetul alocat educației este
de doar 3,4% din PIB și acoperă în cea mai mare parte cheltuielile salariale, din care 13% din fondul de salarii, adică 1,06 miliarde de lei sunt deja destinate recuperării drepturilor salariale câștigate în instanță. În luna ianuarie 2014, media pe economie era de 1.625 de lei, câștigul salarial mediu net în administrație era de 2.309 lei, în timp ce în educație a fost de 1.477 lei – cu 56% mai mic decât în administrație.
Unde sunt, așadar, promisiunile Guvernului Ponta? Profesionalizarea carierei manageriale și a carierei didactice în general a fost dată uitării. Mai mult, învățământul este excesiv politizat. Guvernul Ponta nu a prevăzut bani pentru finalizarea lucrărilor de construcție sau pentru reabilitarea școlilor și grădinițelor, nu a adus banii necesari decontării navetei elevilor și profesorilor, a ignorat problema curriculumului transdisciplinar sau a fondurilor pentru cercetare.
Cer prim-ministrului Ponta și tuturor celorlalți guvernanți să își asume realitatea că sistemul educațional românesc funcționează la limita de avarie, cu cel mai mic buget din Europa. În astfel de condiții nu putem să facem performanță. Ne aflăm la coada tuturor clasamentelor europene, începând cu abandonul școlar, analfabetismul, subdezvoltarea pieței educaționale a programelor de formare continuă, dotarea unităților de învățământ, remunerația profesorilor. Conform statisticilor, un cadru didactic din România câștigă lunar cât un profesor din Polonia în 14 ore sau cât un profesor luxemburghez în patru ore.
Cum ar putea rezolva România aceste grave probleme când bugetul educației nu atinge nici măcar 4% din PIB?!
Din păcate, până acum politicile PSD au rămas la nivel declarativ. În plus, Ministerul Educației nu a elaborat nici până astăzi strategii educaționale constructive, bazate pe politici viabile de finanțare și de management al resurselor umane. Guvernul Ponta nu are nici soluții și nici specialiști care să poată rezolva problemele din învățământul românesc. PSD a făcut și continuă să facă mult rău sistemului educațional românesc: a modificat legea după nevoile clientelei de partid, a tăiat bani și a bulversat întregul sistem, de la grădiniță până la cercetare.
Fără un buget corect, previzibil și constant, fără resurse umane bine pregătite, fără o educație de calitate, fără cercetare la cele mai înalte standarde nu vom putea asigura bunăstarea și securitatea generațiilor viitoare.
Îi cer premierului Victor Ponta să deblocheze banii necesari pentru investițiile în școala românească, în viitorul copiilor noștri!
*
„Toate cifrele înregistrate de Ministerul Educației arată degringolada din educație. Unicul scop al ministrului Pricopie este «cosmetizarea» statisticilor dramatice pentru aducerea de voturi”
Ministerul Educației Naționale a prezentat rezultatele examenului de bacalaureat într-un mod favorabil doar pentru Guvernul Ponta. Problema cea mai gravă este faptul că în spatele acestor date se află viitorul copiilor noștri. Un viitor falsificat din pix de către ministrul Pricopie. Scopul Guvernului a fost doar să crească în cifre rata de promovabilitate, atât la bacalaureat, cât și la evaluarea națională. Nicidecum nu dorește să crească calitatea învățământului și nivelul de educație a copiilor noștri, numărul tinerilor care ating performanța de a se integra pe piața muncii.
Avem un abandon școlar record în rândul elevilor din învățământul obligatoriu: peste 33%. Este vorba de circa 63.000 de elevi care nu au fost repartizați la liceu. La începutul anului școlar, în clasa a VIII-a erau înscriși circa 190.000 de elevi, iar la evaluările naționale s-au prezentat doar 160.000. Dintre aceștia doar 71% (113.600) au luat examenul. În acest moment vorbim de 30.000 de elevi care au abandonat școala anul acesta, iar alți 33.000 nu vor mai continua studiile în toamnă.
Rezultatele finale înregistrate de către MEN arată că, din 161.682 candidați înscriși la bac (doar în prima sesiune), au fost prezenți 151.311 și doar 91.771 de candidați au reușit să promoveze examenul de bacalaureat (60,65%). Ceea ce nu explică Ministerul Educației este faptul că acest număr de 91.771 de absolvenți aparține seriei actuale din clasele XII/XIII. În mod real, procentul de promovabilitate este de 46,7% din totalul celor existenți din această serie. Procentul de 60,65% face referire, de fapt, la cei înscriși la bacalaureat, și nicidecum doar la elevii de clasa a XII-a – a XIII-a. Nu mai punem la calcul și cei 100.000 de elevi din seriile precedente care au picat examenul de bacalaureat.
O altă problemă care reiese în urma analizei rezultatelor de la bacalaureat este diferența flagrantă între rata de promovabilitate a liceenilor din mediul urban și cea a liceenilor din mediul rural. În mediul rural, rata de promovare a fost mai mică decât în cel urban în rândul absolvenților promoției curente. Promovarea în rândul absolvenților de liceu din mediul urban a fost de 65,21%, în vreme ce candidații din mediul rural au luat bac-ul în proporție mult mai mică, de 49,53%. Încă un an în care există diferență mare între absolvenții din mediul urban față de cei din mediul rural!
Pe filiere, situația absolvenților promovați este următoarea: filiera teoretică – 77,2%, filiera vocațională – 67,8% și filiera tehnologică – 38,7%.
Adevărul rece despre bacalaureat este cu totul altul:
1. Absenteismul este în creștere în rândul celor înscriși la probele de bacalaureat – peste 11.000 înscriși nu s-au prezentat. În continuare ministerul evită să dea cifrele reale.
2. Numărul elevilor care se înscriu la bacalaureat scade dramatic de la an la an. În acest an vorbim de un număr record negativ – au fost cei mai puțini elevi înscriși la examen din 2011 încoace.
3. Pe lângă absenteism, dacă punem în balanță rezultatele și numărul candidaților de anul acesta, sunt rezultate dezastruoase.
Urmările dezastruoase – atât ale evaluării naționale, cât și ale bacalaureatului – se vor resimți în special pe piața muncii. Inevitabil, diplomele fără valoare vor aduce doar deservicii, va scădea competitivitatea în România, se vor decredibiliza nu doar unele universități, ci întregul sistem educațional.
Nu statisticile ar trebui să fie ținta ministrului, ci rezolvarea cauzelor ce stau la baza lor. Unele dintre cele mai grave probleme ale sistemului educațional românesc sunt:
– subfinanțarea învățământului românesc;
– programele și manualele școlare nu mai răspund nevoilor de cunoaștere ale elevilor;
– procesul de predare-învățare-evaluare nu este adaptat la necesitățile elevilor;
– învățământul românesc se bazează în continuare pe eronata metodă a reproducerii. La toate nivelurile, de la clasa întâi și până la absolvirea facultății, tinerii înțeleg că a învăța înseamnă, de fapt, a memora;
– există o mare diferență de calitate educațională între mediul rural și cel urban;
– instabilitatea sistemului educațional din cauza schimbărilor prea dese ale cadrului legislativ;
– politizarea învățământului (politizarea managementului școlar s-a accentuat, mai ales prin modificările succesive aduse Legii educației naționale);
– amploarea absenteismului în școli.
Soluțiile PDL:
Prioritatea învățământului românesc este să se adapteze noilor condiții sociale. De aceea este nevoie de o abordare sistematică și de rezolvarea tuturor problemelor din mediul școlar.
PDL susține:
– introducerea finanțării universităților pe criterii de performanță, ierarhizarea acestora și introducerea incompatibilităților;
– regândirea în profunzime a sistemului, cu accent pe școli profesionale, de parteneriate public-private, de studii științifice, care să genereze soluții, nu de politici populiste;
– un curriculum corelat cu noile realități, cu nevoile reale ale pieței muncii; manualele trebuie adaptate cerințelor de studiu la nivel internațional, cu o abordare transcurriculară; generalizarea consilierii și coordonarea elevilor încă din clasele primare pentru a-i îndruma către sistemul educațional care răspunde cerințelor lor;
– să existe școli profesionale puternice și competitive pe piața muncii;
– profesorii să fie bine pregătiți din punct de vedere profesional, dar și din punct de vedere metodic. Masteratul didactic era o soluție europeană, o soluție verificată, din păcate PSD a îngropat acest proiect;
– formarea continuă a cadrelor didactice, astfel încât să se poată oferi o predare transdisciplinară, axată pe competențe și adaptată la cerințele societății;
– o salarizare pe criteriul performanței. Universitățile trebuie să fie ierarhizate și, implicit, finanțate după criterii clare, pentru că nu se pot aloca bani după bunul-plac al unora sau altora;
– trecerea clasei a IX-a de la liceu la gimnaziu (acest lucru duce la scăderea ratei de părăsire timpurie a școlii în rândul tinerilor și nu numai atât; păstrând elevii în sistemul gimnazial până la vârsta de 16 ani, le oferim șansa să aleagă dacă doresc să intre în învățământul profesional, liceal sau pe piața muncii).
*
„Guvernul Ponta vrea să îmbunătățească procentul dezastruos de promovabilitate la bacalaureat prin fraude, demisii sau introducerea celei de-a treia sesiuni”
Guvernul Ponta condamnă jumătate din generația de tineri 2014 la sărăcie, șomaj și mizerie. Dacă adunăm numărul elevilor picați în prima și a doua sesiune a examenelor de bacalaureat din anul acesta, cifra este catastrofală: peste 100.000 de tineri și alți peste 100.000 de tineri din generațiile trecute.
200.000 de tineri nu reprezintă nimic pentru Guvernul Ponta! Cei mai mulți dintre ei sunt condamnați direct la șomaj, asistență socială sau să părăsească țara.
Guvernul nu are soluții pentru acești tineri, ei există doar în statisticile ascunse de minister. Acești copii nu trebuie făcuți responsabili în totalitate. Politicile educaționale dezastruoase din ultimii doi ani i-au împins direct în această direcție.
Cazul inspectorului general adjunct al ISJ Cluj, acuzat de trafic de influență în formă continuată, arată că, în realitate,
cerințele de performanță și integritate sunt ignorate uneori chiar de la vârf.
Promovabilitatea la bacalaureat nu se rezolvă prin astfel de acte de corupție. Ministerul Educației Naționale nu a adoptat un cod de etică eficient și nu aplică Strategia Națională Anticorupție. Ministerul Educației este tolerant la mediocritate și corupție.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.