Gheorghe Ciobanu

„Prima casă, un program guvernamental de succes”

Programul „Prima casă” a fost prima măsură guvernamentală semnificativă împotriva crizei, o măsură de al cărei dublu scop am vorbit și atunci. Pe de o parte, stimulent economic, pentru ca sectorul imobiliar să nu se prăbușească și creditarea să se poată continua. Pe de altă parte, social, pentru că tinerii care nu aveau o casă a lor au reușit să-și cumpere una, obținând acces la creditare și rate mai mici pe termen lung.

Succesul poate fi măsurat din perspectiva volumului mare de credite acordate. Peste 37.000 de tineri cu familii au accesat programul în acești mai puțin de doi ani. Creditele au însumat aproape 1,7 miliarde de euro, ceea ce, pentru o piață imobiliară în cădere liberă, unde creditele bancare de orice tip sunt rare, nu e deloc puțin.

Mai mult, plafoanele oferite de Fondul de garantare diverselor bănci s-au epuizat, cel mai adesea, la câteva luni după acordare. Cererea a fost foarte mare. Spre exemplu, banii rămași pentru începutul lui 2011 au fost epuizați în mai puțin de o lună.

Dintre toate produsele bancare oferite românilor, „Prima casă” a adus cu sine cele mai puține credite toxice. Doar

21 de cazuri de români care nu au putut să-și plătească ratele sunt înregistrate, din peste 37.000 de credite acordate, ceea ce se traduce în găsirea unui echilibru între beneficiile băncilor și rata lunară pe care românii sunt dispuși să o plătească.

„Prima casă” a stimulat și sectorul construcțiilor. Sunt firme de construcții care au supraviețuit adaptându-se plafonului oferit de „Prima casă”. Am auzit chiar din rândurile opoziției – culmea!, de stânga – voci iresponsabile care cereau insistent prăbușirea pieței imobiliare. O eroare de gândire cum nu se poate mai gravă, în condițiile în care asta ar fi însemnat distrugerea pieței construcțiilor. Ca să existe o imagine de ansamblu: construcțiile reprezintă cam tot atât de mult din economia românească precum toată industria la un loc. Căderea totală a pieței ar fi însemnat un dezastru economic pentru România.

Programul, așa cum a fost el gândit inițial, se încheie la începutul acestei luni. Și-a dus la capăt menirea. Chiar cu brio, aș spune. Locul său va fi luat de programul „Prima casă”, în care garanțiile statului vor fi de 50%, iar ale băncii, de 50%. După toate premisele, băncile vor accepta această ofertă, pentru că rata de insucces este mai mică 0,001%. Practic, se împarte jumătate dintr-un risc inexistent.

Acceptarea noii propuneri a Executivului ar putea însemna dublarea numărului de credite acordate, adică, în următorul an, încă 37.000 de tineri ar putea să-și cumpere o casă. Mai important, cu costuri mici, pentru că nu se va modifica în niciun fel marja de dobândă maximă a băncilor.

Lărgirea programului și pentru românii care au o locuință mai mică de 50 de metri pătrați este o idee foarte bună, mai ales în cazul tinerilor ale căror venituri au crescut, își întemeiază o familie și au nevoie de mai mult confort.