Mircea Grosaru

## „Primăvara politică, un mărțișor controlat”

La fel cum întârzie primăvara în acest an, întârzie și rezultatele tuturor negocierilor politice care parcă nu mai apar nici după ultimul Congres cu rezultate previzibile, cum a fost cel al UDMR. Opoziția a pregătit o moțiune de cenzură pe Codul muncii, iar calculele pe numărul de voturi de susținere nu sunt nicicum încurajatoare pentru ea. Nici de această dată

opoziția nu va reuși să întrunească numărul de voturi necesar căderii Guvernului și va pregăti o nouă strategie. Se discută din ce în ce mai mult despre faptul că noua alianță electorală, denumită Uniunea Social-Liberală, nu prea dă roade în teritoriu, se mișcă greu, și că procentele din sondaje, respectiv 38% ale PSD și 28% ale PNL nu se regăsesc în noile sondaje. Altfel spus, în politică 38% + 28% nu fac 66%, ci doar maxim vreo 40%.

Nu mai adăugăm procentele PC-ului, pentru că observăm că acestea nu există, iar în unele județe, cum ar fi de exemplu Suceava și nu numai, conservatorii nu numai că nu au președinți, dar nu au nici oameni și niciun fel de organizație. Cum vor rezolva cei din opoziție situația politică și ce înseamnă pentru ei această unire a forțelor rămâne de văzut în timp, pentru că doar timpul rămâne a răspunde acestei noi necunoscute.

După cât s-a vorbit și după cât s-a discutat în jurul acestei alianțe nefirești pentru politica din țara noastră, dominată până acum de conflictul deschis dintre stânga, reprezentată în principal de PSD, și dreapta, reprezentată necontestat până acum de PNL, iată-ne în fața unor întrebări cum ar fi: se îndreaptă oare PNL spre stânga politicii din România? Sau: încearcă PSD-ul să înghită PNL-ul? Sau: cine reprezintă în acest moment dreapta în România? Sau: va rezista PNL-ul în această formulă în fața propriului electorat? Sau: cum se vor face sondajele de opinie în cazul celor ce compun actuala uniune? Sau: cum vor fi numiți candidații comuni la alegerile locale?, Sau, sau, sau....

La toate aceste întrebări va răspunde desigur electoratul, iar acest lucru se va întâmpla cel mai curând la alegerile locale. Nu trebuie uitat însă că o parte dintre membrii celor două formațiuni politice aliate în prezent nici ei nu sunt de acord cu actuala alianță pentru simplul motiv că ani de-a rândul aceștia și-au format discursuri – în cele mai multe cazuri – cu atacuri directe unul către celălalt, opozanții de circa 20 de ani devenind prieteni de conjunctură. Poate că actuala alianță vizează tocmai ceea ce PDL-ul numește „reforma clasei politice”, care începe cu opoziția.

Oare cine a căzut în plasă? Vom avea răspunsurile în curând.