Raluca Surdu

Prin intermediul declarației mele vreau să transmit, în primul rând, condoleanțe familiilor celor opt militari români care și-au pierdut viața în urma evenimentului tragic de la sfârșitul săptămânii trecute, de la Sibiu. Doresc să îmi exprim întreaga compasiune și solidaritatea față de familiile acestora.

În al doilea rând, sunt de părere că un astfel de eveniment trebuie să ne deschidă nouă, decidenților politici, foarte larg ochii, odată pentru totdeauna.

Este de neconceput ca în cadrul unei armate, pe timp de pace, într-o țară membră NATO, să există un astfel de incident.

Ce s-a întâmplat vineri la Sibiu, prin prăbușirea elicopterului și pierderea unui număr de opt militari, este cel mai grav incident și reprezintă, totodată, cea mai mare pierdere pentru Armata Română, repet, într-o perioadă de pace.

Din nefericire, de mai bine de 20 de ani, Apărarea României este un fel de Cenușăreasă pentru guvernele care s-au succedat. Spre exemplu, bugetul MApN pe 2014 a fost unul de 1,42% din PIB, chiar dacă în urmă cu ceva timp ne-am angajat în fața NATO că vom aloca cel puțin 2,3%. Iar efectele sunt vizibile.

Permiteți-mi să vă redau un pasaj din Carta Albă a Apărării, realizată de Ministerul Apărării în anul 2013:

„În privința capacității operaționale a forțelor, aceasta este redusă, fiind afectată grav, atât de starea de operativitate a tehnicii, cât și la nivelul de instruire. (...)

Echipamentele majore sunt nefuncționale în proporție de 60%, cu tendințe de agravare a situației.

Ca urmare a subfinanțării mentenanței, starea de operativitate a tehnicii de aviație și de apărare aeriană cu baza la sol a atins un prag critic. Aceeași tendință se manifestă și la tehnica specifică Forțelor Terestre și la unele tipuri și clase de nave din înzestrarea Forțelor Navale.”

Astfel, în contextul în care în perioada imediat următoare vom avea discuții privind bugetul României pentru anul 2015, consider că se impune o aplecare mai accentuată față de bugetul Ministerului Apărării și implicit față de înzestrarea forțelor armate ale României. În plus, într-un context actual internațional dificil în zona Europei de Sud-Est (și mă refer aici la politica internațională dusă de Federația Rusă în ultima perioadă), nu trebuie să uităm că trebuie să căutăm soluții pentru creșterea bugetului apărării naționale. România este și în situația în care joacă rolul de țară tampon între Uniunea Europeană și Federația Rusă și implicit rolul țării și al forțelor noastre armate este unul însemnat. Spre exemplu, bugetul militar al Rusiei a crescut de zece ori în ultimii cinci ani. În același timp, bugetul militar al României a scăzut semnificativ. Trebuie să ne gândim serios la această situație.

Pe lângă acest apel, față de o mai mare și mai atentă aplecare față de alocarea de resurse financiare pentru Ministerul Apărării, într-un context internațional dificil și