Antonella Marinescu

Prin măsurile decise de OUG nr. 63/2010, autorităților administrației publice locale le-au fost restrânse o serie de drepturi recunoscute de lege și de Constituția României, dispozițiile legale sus-menționate intrând în coliziune cu drepturi reglementate de art. 115 privind delegarea legislativă, art. 120–123 privind administrația publică locală, art. 20 din Legea administrației publice locale, coroborate cu dispozițiile Tratatului de aderare la Uniunea Europeană.

Aceste drepturi privesc în special:

– dreptul de a soluționa și de a gestiona, în numele și în interesul colectivităților locale pe care le reprezintă, treburile publice, în condițiile legii;

– dreptul privind organizarea, funcționarea, competențele și atribuțiile, precum și gestionarea resurselor care, potrivit legii, aparțin unității administrativ-teritoriale;

- dreptul la resurse financiare proprii;

- dreptul de a administra și dispune de resursele

- financiare;

- dreptul de a avea inițiative în toate domeniile;

- dreptul de a finanța și derula programe județene de

- dezvoltare;

- dreptul la autonomie locală;

- dreptul la libera exprimare;

- dreptul la exercitarea unui vot liber exprimat;

- dreptul la asigurarea liberului exercițiu al mandatului

- aleșilor locali;

- dreptul la elaborarea bugetelor proprii;

- dreptul la proprie inițiativă. Astfel:

1. S-au încălcat drepturile autorităților administrației publice locale, reglementate de Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ale Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, modificată și completată, și ale Tratatului de aderare la Uniunea Europeană.

2. Prin adoptarea acestui act normativ se încalcă dispozițiile prevăzute de art. 123 alin. (4) din Constituția României, în sensul că un consiliu local și primarii, precum și consiliile județene și președinții acestora nu se subordonează prefecților. Ca urmare, apreciem că aceștia nu pot impune luarea de măsuri de către aceștia.

Acest fapt se întâmplă. Prefectul impune numărul de posturi existente la nivelul fiecărei unități administrativteritoriale în sarcina autorităților administrației publice locale. Orice „nesupunere” este sancționată penal și financiar în sarcina ordonatorilor de credite, respectiv în sarcina autorităților publice deliberative. Cel mult prefectul poate ataca actele consiliilor locale și județene în fața instanțelor de contencios administrativ, în măsura în care le consideră nelegale.

3. Justificarea reducerilor de personal, impuse și cumulate în același act normativ, cu impunerea de reguli financiarfiscale care nu răspund aceluiași deziderat al textului alin. (4) al art. 115 din Constituție.