Dorel Covaci

„Principiile descentralizării serviciilor publice și apropierii justiției de cetățean – în pericol!”

Începând cu data de 31 ianuarie anul curent, se află în dezbatere publică un proiect de lege privind desființarea, de la 1 iunie 2014, a 30 de instanțe judecătorești, împreună cu parchetele de pe lângă acestea. Între motivele invocate se numără recomandările Comisiei Europene privind continuarea reformelor monitorizate în cadrul MCV, referitoare, cu precădere, la necesitatea restructurării instanțelor și parchetelor, rapoartele anuale elaborate de CSM privind activitatea instanțelor și parchetelor, precum și necesitatea alinierii la noile prevederi legislative, odată cu intrarea în vigoare a noilor coduri.

Inițiatorii proiectului de lege apreciază că măsurile adoptate prin Legea nr. 148/2011 privind desființarea a 12 instanțe și parchetele de pe lângă acestea au fost insuficiente.

Referitor la această problemă, consider că recomandările Comisiei Europene nu trebuie aplicate în abstract, fără o adaptare la realitățile noastre socioeconomice, fără o raportare la circumstanțele concrete și specifice în care funcționează instanțele din România, cu un volum de activitate, în general, mult mai mare decât cel al instanțelor din străinătate. Dacă vorbim despre reformă, de necesitatea restructurării, aceasta trebuie abordată în așa fel încât măsurile implementate să ducă la eficientizare, la creșterea calității actului de justiție în favoarea cetățeanului. Or, prin aceste măsuri, aplicate fără studii preliminare de impact socioeconomic și financiar (asupra bugetelor locale, care se susțin în proporție masivă – aproape 50% – din taxele judiciare și extrajudiciare de timbru), nu se împlinesc decât premisa îndepărtării justiției de cetățean și certe dezechilibre la nivel de surse de finanțare locală. În plus, acest trend al desființării instanțelor mici va conduce negreșit la dispariția rațiunii pentru care au fost înființate, și anume asigurarea standardelor de echitate, accesibilitate a actului de justiție și, important, descentralizarea serviciilor publice, un principiu la mare modă, dar pe care, din păcate, îl ignorăm cu ușurință.

În vremuri de tristă amintire, Guvernul Boc a fost cel care s-a dovedit adept, doar la nivel declarativ, al descentralizării, incapabil fiind să găsească soluții reale de stabilizare a economiei. Prizonier al unor decizii pe care le numim cu îngăduință cel puțin eronate, a promovat o serie de acte normative care vizau, în realitate, centralizarea excesivă: desființarea școlilor, spitalelor, a judecătoriilor etc.

Îmi doresc ca pe viitor niciun executiv să nu mai recurgă la astfel de măsuri și strategii de reformă haotică, care s-au dovedit deja dezastruoase pentru România. Trecutul să ne fie lecția prezentului!

Concret, voi enumera câteva argumente, care demonstrează justețea poziției mele, dar și inconsistența și lipsa de oportunitate a acestui demers al administrației centrale, de desființare a instanțelor de judecată.