„Prioritatea Executivului pentru 2012: susținerea investițiilor”
Având în vedere faptul că perspectivele economice internaționale se înrăutățesc pe zi ce trece, România trebuie să își sporească și să-și utilizeze la maximum toate resursele de care dispune. Clasa politică are datoria de a aplica în continuare cu responsabilitate și consecvență măsurile adoptate până în prezent ca răspuns la criza financiară și de a maximiza eforturile în direcția luării, pe viitor, a unor decizii bine gândite și cu efect pozitiv demonstrabil asupra economiei și, implicit, asupra populației.
O mare atenție trebuie acordată produsului intern brut – unul dintre principalii indicatori care măsoară activitatea și creșterea economică a unei țări, reflectând puterea de cumpărare și valoarea de piață a bunurilor și serviciilor produse la nivel național la un anumit moment. În acest an, PIB-ul României a fost afectat negativ de evoluția exportului net, ca urmare a majorării volumului importurilor de bunuri și servicii raportat la volumul exporturilor. La fel, scăderea volumului de activitate în domeniul construcțiilor și al altor tipuri de servicii a descurajat investitorii interesați de aceste sectoare, cu aceleași consecințe negative asupra PIB.
De aceea, consider că o prioritate pentru anul 2012 trebuie să o reprezinte investițiile în aceste sectoare care au contribuit la scăderea PIB și, implicit, a economiei. Dacă în ultimii doi ani Guvernul, sub presiunea finanțării externe a deficitului bugetar, a promovat măsuri macroeconomice de austeritate care au vizat restrângerea cheltuielilor guvernamentale, dar care s-au răsfrânt negativ, pe termen scurt, asupra buzunarelor tuturor, tocmai din cauza acestor reforme, Guvernul este, în prezent, în măsură să aloce mai mulți bani pentru investiții. Aceasta nu exclude, însă, necesitatea de a acționa în continuare pentru atragerea de noi investiții străine și susținerea investițiilor autohtone. Reprezentanții Guvernului trebuie să aibă în vedere mai departe dezvoltarea proiectelor de parteneriat public-privat, susținerea investițiilor publice, adoptarea de măsuri suplimentare pentru reducerea birocrației, acordarea de garanții de stat în diverse forme pentru sprijinirea și derularea afacerilor și așa mai departe.
În orice economie, investițiile fac legătura dintre prezent și viitor și dintre generații. Acumularea de capital fix, construirea de locuințe, școli, grădinițe, fabrici, uzine, centre comerciale etc. asigură premisele ridicării standardului de viață al populației prin crearea de locuri de muncă, ridicarea gradului de pregătire profesională și de cultură, deschiderea de oportunități către cei tineri.
Acestea sunt motivele în virtutea cărora susțin punctul de vedere al premierului Emil Boc, care a declarat că obiectivul Guvernului pentru 2012 este ca România să rămână în continuare țara din UE cu cel mai mare procent din PIB alocat investițiilor.
România are, în prezent, nevoie de aceste investiții ca de o gură de aer proaspăt, însă, pentru început, trebuie să stabilim prioritățile programelor de investiții, indiferent de domeniu, și să cădem de acord asupra unor abordări coerente și convingătoare în raport cu investitorii externi. Aceste necesități ar putea fi mai ușor manageriate dacă ar exista un aport mai mare al fondurilor europene, mai ales în agricultură. De aceea, sper ca noul minister care se va ocupa de fondurile europene să fie integrat Guvernului cât mai ușor, să se adapteze rapid condițiilor existente și să treacă la treabă.
„Promovarea turismului medical – o nouă formă de atragere a turiștilor”
De la servicii stomatologice mai ieftine în estul Europei, la implanturi capilare în Turcia, operații pe cord în India sau chirurgie estetică în Tunisia, turismul medical este într-o continuă expansiune la nivel global. Medicina se globalizează.
Paradoxal sau nu, în timp ce medicii români pleacă peste hotare în căutarea unor salarii mai bune, cetățenii străini sau românii stabiliți peste hotare sunt tot mai interesați să se trateze în clinicile din România. Semnarea, la 14 iulie anul acesta, a protocolului pentru promovarea și dezvoltarea turismului medical trebuie văzută ca o oportunitate de care țara noastră trebuie să profite, deoarece turismul medical este cel mai dinamic sector de călătorii la nivel global, cu o rată de creștere estimată la 30% anual.
Turismul medical este o modalitate foarte bună de a efectua tratamente sau analize complete și profesioniste în clinici din afara țării, vizitând în același timp atracțiile turistice ale zonei respective. În acest context, Elena Udrea, ministrul dezvoltării regionale și turismului, Daniel Funeriu, ministrul educației, cercetării, tineretului și sportului, fostul ministru al sănătății, Cseke Attila, împreună cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Colegiul Medicilor din România au pus bazele cooperării pe termen lung în ceea ce privește călătoriile medicale, având ca scop crearea unui produs turistic românesc competitiv, în vederea asigurării transfrontaliere a serviciilor medicale. Semnarea acestui protocol în 2011 este mai mult decât bine-venită, deoarece țara noastră trebuie să se pregătească temeinic pentru intrarea în vigoare a Directivei europene privind drepturile pacienților la asistență transfrontalieră, începând cu 2013, astfel încât să intre pe piață cu o ofertă de servicii medicale de calitate, competitive și la prețuri avantajoase.
Desigur, lucrurile nu sunt atât de simple, iar pentru a conta cu adevărat pe această piață este nevoie de o intervenție serioasă a Guvernului și de eforturi susținute, care implică în primul rând infrastructură medicală.
Cu toate acestea, avem în vedere faptul că potențialul balnear al României reprezintă, potrivit unor studii europene, o pătrime din potențialul european. Astfel, o problemă supusă discuției în cadrul acestui protocol a fost evaluarea resurselor terapeutice din 10 localități propuse de Ministerul Sănătății, care trebuie declarate printr-un act normativ stațiuni balneoclimatice. Este vorba despre Băile Olănești, Covasna, Băile Felix, Sovata, Techirghiol, Amara, Băile Herculane, Băile Govora, Călimănești-Căciulata și Ocna Sibiului. Totodată, trebuie să readucem pe linia de plutire și să exploatăm la maxim celebrul Institut de geriatrie și gerontologie Ana Aslan, care aducea în trecut zeci de mii de turiști pe an.
Piața serviciilor de recuperare și reabilitare este o nișă care ne este favorabilă, iar potrivit datelor furnizate de Asociația Națională a Agențiilor de Turism (ANAT), în 2010 au venit în România circa 60.000 de turiști în interes medical. De aceea, este important să avem în vedere potențialul de creștere pe plan național al acestei nișe și să luăm exemplul unor țări mai sărace decât România, precum India sau Thailanda, care au reușit să îmbine cu succes serviciile medicale cu turismul.
Globalizarea și comunicarea de masă au ajutat multe țări să devină competitive în sistemul medical al lumii. Liberalizarea serviciilor medicale reprezintă o șansă pentru România. De aceea, consider că este de datoria Guvernului să susțină acest sector al turismului medical și să
*
îl exploateze de o manieră inteligentă și eficientă. Este important ca atunci când vine vorba despre turism medical și servicii medicale transfrontaliere România să fie o opțiune fermă și o destinație cu notorietate pentru cetățenii din toate colțurile lumii.
Am convingerea că prin serviciile medicale pe care le oferim și stațiunile balneare de care dispunem, dar și cu o intervenție serioasă și direcționată a Guvernului, avem posibilitatea să ne afirmăm pe plan internațional, deoarece țara noastră oferă varietate în ceea ce privește stațiunile de recuperare, chirurgia estetică, soluțiile antiîmbătrânire și serviciile stomatologice.
*
„Noul Cod civil – echilibru și previzibilitate”
Începutul anului judiciar a coincis, în toamna aceasta, cu intrarea în vigoare a noului Cod civil la 1 octombrie. Acesta este unul dintre cele patru coduri noi, care fac parte din pachetul de reforme structurale ale statului – pachet complex, ce vizează reforma sistemului judiciar, reforma pensiilor, a sistemului de salarizare, a aparatului bugetar, reforma Codului muncii, a sănătății și a asistenței sociale –, pilonul întâi al Guvernului în lupta împotriva crizei economice și a efectelor acesteia.
Despre acest nou Cod civil sunt multe de spus. Este un cod care îi vizează pe cei ce lucrează în sfera aparatului judiciar – judecători, procurori, avocați, notari etc. –, dar, la fel de important, îi vizează pe toți cetățenii, în egală măsură. În esență, noul Cod aduce modificări importante în privința unor domenii ce vizează respectul vieții private și al demnității persoanei și abordează instituții tradiționale din dreptul civil românesc – instituția căsătoriei, instituția divorțului, instituția moștenirii etc. – după reguli moderne, adaptate contextului social actual din România, dar, în același timp, ținând cont de cele mai bune practici europene și transatlantice.
Sunt, de asemenea, foarte multe prevederi care reglementează mediul de afaceri. Noile contracte care se recunosc și sunt incluse în Codul civil, activități care nu erau formalizate până în prezent, cum este administrarea bunurilor altuia, sunt acum reglementate cu titlu general. Sunt introduse reglementări speciale în privința unor instrumente precum scrisoarea de garanție bancară (ca instrument autonom de garantare) sau chiar o instituție absolut nouă în spațiul juridic românesc, cum este fiducia.
Noul Cod civil privește spre viitor, însă realitatea socială pe care acesta o va modela nu este substanțial diferită de realitatea socială deja existentă la data adoptării lui. Nu este o rupere abruptă de trecut, ci își are rădăcinile în el, în experiența socială și în transformările ultimilor 150 de ani, în lecțiile învățate pe parcursul crizei economice actuale și în practica altor state. De exemplu, cetățeanul beneficiază de un grad sporit de protecție în relațiile cu instituțiile bancare: acestea sunt obligate, conform noului Cod, să trimită clienților extrase sau rapoarte de cont gratuit cel puțin o dată pe lună, există posibilitatea renegocierii contractului atunci când executarea lui devine extrem de grea pentru una dintre părți, cum ar fi o situație generată de criza economică.
La o privire de ansamblu, intrarea în vigoare a noului Cod civil va avea un efect pozitiv asupra mediului de afaceri și a circuitului economic în general, prin înlăturarea unor controverse și soluționarea unor întrebări relevante și prin modul de distribuire a responsabilităților între participanți – echilibrat și conform unor reguli intuitive. În plan social, sfera de interes a noului Cod acoperă atât de multe domenii ale interacțiunii sociale (din afara raporturilor de putere), încât putem spune, pe bună dreptate, că el este un Cod al
cetățenilor, „cel mai important act juridic pentru fiecare român”.
Codul civil a intrat în vigoare la data asumată de Guvern, și doresc să-l felicit pe ministrul justiției, în primul rând pentru această reușită. În ciuda opiniei răspândite în mass-media și în rândurile opoziției, acest lucru nu s-a întâmplat peste noapte, ci el a fost pregătit și muncit îndelung, cu simț de răspundere. Rezultatul a fost un Cod civil nou, care este expresia unei evoluții din toate punctele de vedere – juridic, social, economic.
Fiind, așa cum am spus mai devreme, un cod al tuturor cetățenilor, pentru ca acesta să își îndeplinească rolul și să poată fi de folos fiecăruia dintre noi trebuie lucrat în continuare la informarea și familiarizarea oamenilor cu noile prevederi.
Rămâne deschisă, pentru anul viitor, provocarea celorlalte trei coduri juridice: Codul de procedură civilă, Codul penal și Codul de procedură penală, ale căror acte normative de punere în aplicare se află încă la Parlament, iar studiile de impact sunt în desfășurare. Este de datoria noastră să acordăm toată atenția cuvenită acestor proiecte de lege. Ele sunt necesare, pe de o parte, pentru continuarea procesului de reformă. Pe de altă parte, Comisia Europeană urmărește cu foarte mare interes procesul de implementare a codurilor, iar intrarea în vigoare, în continuare, a celorlalte trei coduri ar constitui un semnal extrem de apreciat cu privire la voința politică de a reforma justiția în România.
„România rămâne un punct de interes pe harta investitorilor străini”
Doresc să supun atenției dumneavoastră problema investițiilor străine, în contextul deciziei Nokia de a închide fabrica de producție din România și de a o muta în regiuni cu unități de producție de mare volum din Asia.
Unii ar putea spune că avem de-a face cu efecte ale crizei economice începută acum trei ani în Occident. Eu consider că, dincolo de acestea, avem de-a face cu efectele economiei de piață, în care logica este maximizarea profitului și minimizarea costurilor. Cu toate acestea, nu trebuie să găsim scuze și nici să minimizăm efectele închiderii fabricii Nokia de la Jucu și concedierii colective a 2.200 de persoane. Ne confruntăm cu un moment de cumpănă, fiind prima concediere masivă în sistemul privat din România de la debutul crizei. Cu siguranță, cauzele care au condus la decizia luată de reprezentanții companiei finlandeze sunt multiple, iar aceste motivații sunt oportune în măsura în care au rolul de a pune decizia pe seama unui program intern de eficientizare a costurilor, și nicidecum pe seama unei eventuale instabilități de țară la nivel economic.
România a intrat într-o zonă în care nu beneficiază, încă, de prea multă experiență, fac referire la experiența investițiilor externe și a liberalizării pieței, dar trebuie să se maturizeze înainte de vreme pentru a face față unor provocări de tipul Nokia. În condițiile în care bugetele companiilor multinaționale sunt constrânse de criză, e limpede că managerii acestora, inclusiv managerii finlandezi, preferă o relocare a producției și o reducere a costurilor. De aceea, și riscul de delocalizare a altor investiții multinaționale din România trebuie privit cu toată răspunderea și seriozitatea cuvenită.
Există câțiva miniștri care au reacționat neîntârziat în cazul Nokia. Salut pe această cale reacția doamnei ministru Sulfina Barbu, care a demarat procedurile pentru accesarea FEAG (Fondul European de Ajustare la Globalizare). De aceste fonduri a beneficiat și Germania în 2008. Mai exact, aceasta a reușit să atragă de la UE 5,5 milioane de euro pentru reinserția pe piața muncii a 1.300 de angajați. De asemenea, domnul ministru Valerian Vreme a solicitat urgentarea implementării unei scheme de ajutor de stat pentru sectorul IT&C, care să încurajeze potențialii investitori să demareze afaceri în România și să îi determine pe cei deja prezenți să rămână. Avem deja semne încurajatoare în această direcție. Este vorba despre intenția exprimată de IBM de a construi un parc tehnologic la Târgu-Mureș, proiect care este de așteptat că va genera circa 3.000 de noi locuri de muncă.
Totodată, declarațiile președintelui Traian Băsescu legate de interesul pentru investiții în România a doi giganți americani din domeniul energetic demonstrează faptul că țara noastră rămâne un punct de interes pe harta investitorilor străini. În acest sens, ExxonMobil, cea mai mare companie din lume, are un plan de investiții de 10 miliarde de euro pentru exploatarea petrolului din Marea Neagră, în timp ce Chevron a câștigat deja trei licențe de explorare și caută gaz în sudul Dobrogei. În plus, IBM, Oracle sau Dell intenționează să deschidă centre de calcul.
E important să conștientizăm faptul că cu decizii de delocalizare s-au confruntat și alte state europene, dar, și mai important, trebuie să găsim soluții care să compenseze în următorii ani efectele și impactul asupra PIB a pierderii fabricii Nokia din județul Cluj. Astfel, revigorarea își poate avea sursa în construcții și agricultură, sectoare a căror evoluție depinde însă de susținerea proiectelor de infrastructură și creșterea gradului de absorbție a fondurilor europene.
În ultimă instanță, lucrul pe care trebuie să-l reținem este faptul că investitorii vin și pleacă, urmărind întotdeauna profitabilitatea și rentabilitatea afacerii. Ceea ce Guvernul trebuie să facă este să întâmpine nevoile marilor investitori de o manieră rentabilă pentru țară și pentru cetățenii români și să ofere un cadru economic stabil, prin măsuri de macroeconomie ferme, astfel încât tot mai multe afaceri străine să-și stabilească reperele de dezvoltare în România.
## „Reducerea TVA pentru alimentele din turism”
La mijlocul lunii august, Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului a propus în Guvern, spre a fi analizat, un proiect de scădere a taxei pe valoarea adăugată pentru alimentația din turism, o scădere de până la 9%, ca o măsură care ar putea fi luată în vederea stimulării acestui sector.
Cererea de scădere a TVA pentru produsele alimentare din turism a venit din partea ANAT, care solicită reducerea cotei de TVA la toate serviciile turistice și alinierea la cota unică de 9%, aplicabilă actualmente serviciilor de cazare și mic dejun. Această reducere ar urma să fie aplicată în cazul agenților economici cu activitate în turism, autorizați sau licențiați de MDRT, exclusiv asupra activităților de turism, pe perioada licenței.
Reducerea cotei TVA pentru alimentația din turism ar duce la o creștere a industriei cu 10–15%, potrivit declarațiilor făcute în luna august de Lucia Morariu, președinte al Asociației Naționale a Agențiilor de Turism, Regiunea NordVest. Aceasta a precizat că în lunile următoare industria va avea un ritm de creștere mai mare de 15%, datorită activităților turistice. Drept urmare, reducerea TVA ar
contribui enorm la reducerea evaziunii fiscale în domeniu și ar contribui, de asemenea, la scăderea prețurilor la pachetele _all inclusive_ și a prețurilor din restaurante, cu efecte benefice asupra creșterii numărului de turiști. Totodată, reducerea TVA la alimentația din turism ar încuraja investitorii privați să își construiască pensiuni, să dezvolte afaceri în domeniul turismului, fapt ce ar determina inclusiv crearea de noi locuri de muncă.
Reducerea cotei TVA de la 24 la 9% pentru alimentația din turism este o măsură îndrăzneață, fiind contrară politicilor promovate și impuse României de către Fondul Monetar Internațional și măsurilor întreprinse de Guvernul României de mai bine de 2 ani. Guvernul s-a angajat să efectueze analize riguroase privind impactul bugetar pe care l-ar avea această măsură, iar dacă aceste analize vor arăta că impactul asupra bugetului de stat nu va fi negativ, nu există niciun motiv pentru ca această măsură să nu fie aplicată.
Exemplul Franței merită, de asemenea, luat în considerare în ceea ce privește aplicarea diferențiată a cotei TVA. În Franța, se aplică mai multe cote de TVA: 19,6% pentru toate activitățile impozabile cărora nu le-au fost stabilite cote speciale, 5,5% pentru anumite produse alimentare, bunuri necesare în agricultură și produse culturale, precum și o cotă specială de 2,1% pentru anumite medicamente, reprezentații teatrale și publicații de presă. Autoritățile franceze au adoptat la 1 iulie 2009 o măsură similară cu cea propusă de curând de MDRT, și anume reducerea TVA pentru alimentația publică, pentru a crește consumul și a crea noi locuri de muncă, însă mult mai riscantă, având în vedere momentul la care a fost introdusă, moment la care multe state din UE abia intraseră în recensiune. Spre deosebire de cazul francez, reducerea cotei TVA pentru alimentația din turism propusă de MDRT vine într-un moment prielnic, deoarece țara a ieșit din recensiune, măsurile mai drastice au fost luate când a fost nevoie, iar acum a sosit timpul să luăm acele măsuri de revigorare pe care ni le permitem. La un an de la reducerea TVA-ului în Franța, secretarul de stat pentru comerț, Hervé Novelli, a declarat că reducerea cotei TVA a avut un impact pozitiv asupra înființării de locuri de muncă (în zona restaurantelor și a cafenelelor au fost înființate 5.300 de locuri de muncă), dar, cel mai important, măsura a contribuit la scoaterea la lumină și combaterea muncii la negru.
Având în vedere cele expuse mai sus, mă alătur opiniei Asociației Naționale a Agențiilor de Turism și a MDRT și susțin că turismul românesc are nevoie de sprijin din partea autorităților statului și de măsuri cu impact imediat asupra activității în domeniu. Această măsură ar ajuta turismul să devină o ramură importantă a economiei naționale și să contribuie mult mai mult, pe măsura potențialului său, la relansarea economică a României.
*
„Intrarea României în Spațiul Schengen, o chestiune de timp și mobilizare”
Aș dori să punctez câteva lucruri legate de amânarea luării unei decizii privind aderarea României și a Bulgariei la Spațiul Schengen, fapt care reprezintă un moment de cumpănă, nu doar pentru cele două țări candidate, ci și pentru Uniunea Europeană în ansamblul ei.
Pentru unii, amânarea aderării este considerată un eșec. Personal, tind să am o opinie moderată în această privință. Eșecul pentru mine ar fi însemnat o respingere irevocabilă a intrării României în zona de liberă circulație, însă nu se pune problema de așa ceva. Da, avem de înfruntat o piedică importantă, pusă de Olanda și Finlanda, în ceea ce privește
calendarul aderării, dar nu este vorba despre o amenințare în ceea ce privește realizarea obiectivului în sine. Mai mult, toate statele, chiar și cele două țări care s-au opus, au recunoscut că România îndeplinește toate criteriile tehnice de aderare. Prin urmare, există recunoașterea realizărilor noastre din ultima perioadă. O dovadă incontestabilă este dată de faptul că Franța și Germania au fost de acord cu o soluție de compromis, cea a aderării în trepte, prin deschiderea pe rând a frontierelor aeriene și maritime în acest an și ale celor terestre anul viitor.
Prin respingerea categorică a oricărei variante alternative pentru România, atitudinea Olandei tinde mai degrabă spre una subiectivă, influențată în mare parte de contextul politic intern, conturat de un partid olandez extremist de dreapta. De altfel, reacțiile imediate ale oamenilor de afaceri olandezi din România, care au cerut Olandei să își schimbe poziția, au demonstrat că votul Țărilor de Jos este unul bazat pe criterii arbitrare, și nu unul justificat, obiectiv.
Totodată, trebuie să remarcăm solidaritatea președinției poloneze a Consiliului UE, care a avut toată deschiderea găsirii unei soluții alternative pentru România și Bulgaria, și declarațiile președintelui Parlamentului European, Jerzy Buzek, care consideră regretabilă amânarea intrării României în Schengen „cu atât mai mult cu cât ea este o consecință a politicilor extremiste care încep să capete tot mai multă greutate în Uniunea Europeană”. În plus, remarc și reacția promptă a președintelui Grupului PPE, Joseph Daul, care a denunțat atitudinea populistă a guvernelor olandez și finlandez și a solicitat intervenția Comisiei. Toate aceste poziții oficiale reprezintă un semn de încurajare, dar și o garanție că aderarea României la Spațiul Schengen are o susținere solidă la nivel european.
Dragi colegi,
Ne-am câștigat susținerea în plan european, acum trebuie să o păstrăm și să o fructificăm. Acest lucru înseamnă că oficialii români nu trebuie să se „culce pe-o ureche”, ci trebuie să intensifice discuțiile și negocierile cu șefii diplomațiilor de la Haga și Helsinki, de așa natură încât să se ajungă la un compromis până la viitoarea reuniune a Consiliului de Justiție și Afaceri Interne.
În plus, dincolo de întrunirea condițiilor tehnice de aderare la Spațiul Schengen, trebuie să corectăm definitiv câteva aspecte încă vulnerabile. Vorbim aici de problemele ridicate în ultimul raport privind Mecanismul de Cooperare și Verificare, cum ar fi: judecarea dosarelor politicienilor amânate de 2 ani de zile și sancționarea de către CSM a judecătorilor și procurorilor responsabili de expirarea termenelor de prescripție în cazuri grave de corupție și a acelora care nu au respectat termenele de depunere a declarațiilor de avere și interese. Odată corectate toate aceste vulnerabilități, nicio țară nu va mai putea invoca motive de lipsă de credibilitate a României pentru intrarea în spațiul de liberă circulație, iar găsirea vreunui alt pretext pentru neacceptarea țării noastre, din motive ce țin de sentimente populiste, și nu de mecanisme ale construcției europene, va fi imposibilă.
lemn, prin exponate reprezentând de la diferite unelte și tehnici de ornamentare, până la forme și motive decorative.
Cu acest prilej, doresc să subliniez, stimați colegi, că un studiu recent al Uniunii Europene, prezentat pe data de 19 septembrie 2011 de Ministerul Culturii, ne arată că rețeaua de muzee din România este bine dezvoltată (3,1 muzee la 100.000 de locuitori) și are o extindere comparabilă cu a altor țări europene, recunoscute pentru cotele ridicate ale atracției turistice în muzee (Spania – 2,9; Portugalia – 2,8; Polonia 1,7). Cu toate acestea, afluxul de vizitatori în muzeele din România este destul de redus (484 vizitatori la 1.000 de locuitori), în comparație cu infrastructura muzeală și cu interesul ridicat declarat – studiile de consum cultural indică vizitarea muzeelor printre primele trei activități culturale ale românilor.
O altă statistică recomandată de Ministerul Culturii, a celor mai vizitate muzee ale lumii, așază Muzeul Luvru (Musée du Louvre, Paris) pe primul loc, cu un total de 8.500.000 de vizitatori anual. Cel mai vizitat muzeu din România, Muzeul Satului, a adunat anul trecut 284.600 de vizitatori, fapt ce nu i-a permis să intre în clasamentul celor mai vizitate 140 de muzee ale lumii.
Trebuie să recunoaștem că, la un patrimoniu muzeal cum este cel al României, este inacceptabil să nu existe o reglementare exactă a măsurilor care să acopere nevoile operatorilor muzeali din toată țara, să contribuie la dezvoltarea vieții acestora și la structurarea unor politici culturale eficiente în domeniu. În prezent, rețeaua de muzee din România, deși este una bine dezvoltată, nu beneficiază de un număr de vizitatori pe măsură. În plus, există un număr considerabil de muzee în întreaga țară neglijate, nerenovate și nevalorificate pe măsura importanței lor culturale.
Scopul acestei declarații este de a atrage atenția asupra problemelor cu care se confruntă muzeele din țară și de a aduce pe agenda publică această problemă față de care trebuie să luăm atitudine. România are nevoie de politici publice în domeniul patrimoniului cultural, care să aibă rezultate în sensul sporirii gradului de cunoaștere, dar și a gradului de protecție a patrimoniului. De asemenea, este necesară o nouă gamă de strategii, proiecte și programe culturale și educaționale privind valorificarea și promovarea patrimoniului cultural muzeal, servicii de asistență în implementarea proiectelor în care sunt implicate muzeele, înființarea și administrarea unor centre de creativitate pentru studiul patrimoniului etc.
În prezent, managerii muzeelor dau vina pe lipsa de bani și pe faptul că autoritățile nu reacționează la inițiativele culturale ale artiștilor și ale societății civile. De aceea, consider că nu este acceptabilă o asemenea situație. Deși, pe fondul unei instabilități economice care ne urmărește de ceva timp, avem multe priorități, în detrimentul acestui sector, totuși, este necesară o soluție și pentru perfecționarea rețelei muzeale, este necesar să intervenim cu măsuri specifice, pentru a aduce îmbunătățiri considerabile în ceea ce privește rețeaua de muzee din România.
*
„Problemele cu care se confruntă muzeele din România”
Începând cu anul 1992, România s-a alăturat țărilor care organizează Ziua Europeană a Patrimoniului. Anul acesta, pe 17 septembrie, românii au sărbătorit a XIX-a aniversare a acestui eveniment cultural, tema ediției fiind „Moștenirea culturală din lemn”. În această zi, numeroase muzee din țară au avut ușile deschise, oferind localnicilor și turiștilor posibilitatea de a cunoaște străvechea artă a sculpturii în
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.
Andrei Valentin Sava · 4 octombrie 2011 · monitorul.ai