Corneliu Mugurel Cozmanciuc

„Prioritățile României pentru preluarea președinției Consiliului Uniunii Europene și relevanța strategică a țării”

În mai puțin de două săptămâni, România va prelua președinția Consiliului Uniunii Europene. Pentru țara noastră definitoriu va fi modul cum va acționa în această perioadă, în contextul în care statul român nu poate exprima o poziție națională din postura de deținător al președinției Consiliului UE.

Președinția Consiliului UE în primele șase luni se înfățișează cu o agendă aglomerată: primele trei luni vor fi dedicate unor activități complexe, axate pe specificul președinției Consiliului, fiind urmate de pregătirea summitului de la Sibiu și de alegerile europarlamentare din mai 2019.

Unul dintre principalele puncte dedicate agendei președinției se referă la lărgirea UE în Balcanii de Vest, pentru România un aspect pozitiv, care îi va crește relevanța strategică în zonă. Discuțiile nu se preconizează a fi deloc ușoare într-o politică a UE dominată de subiecte cu caracter intern.

Deviza președinției noastre, „Coeziunea, o valoare comună europeană”, se referă la trei elemente asupra cărora se va reflecta: coeziunea politică, economică, socială. Astfel, nevoia de unitate și solidaritate, reducerea decalajelor economice și prezervarea celor patru libertăți – libera circulație a bunurilor, serviciilor, capitalului și persoanelor – ale UE.

Subsumate acestor trei elemente, România trebuie să promoveze politici bine articulate în domeniul agricol și al coeziunii.

De asemenea, indiferent de soluțiile pe care Uniunea Europeană le va găsi pentru următorul exercițiu bugetar, consider că România trebuie să urmărească câteva direcții clare în ceea ce privește politicile de finanțare. Dezideratele în ceea ce privește Cadrul financiar multianual 2020–2027 sunt:

– prezervarea politicii de coeziune;

– prezervarea politicii agricole; – finanțare crescută pentru agențiile de interes pentru România (de exemplu, Europol);

– investiții mai mari – un nou „plan Juncker”;

– finanțarea proiectelor de infrastructură de transport, infrastructură de energie, transport, infrastructură digitală etc.

Concluzionând, acestea ar fi câteva domenii unde România ar putea acționa ferm pentru a-și crește greutatea strategică, deopotrivă la nivelul UE și în zona geografică în care se află.