Ioan Balan

„Privatizare sau vânzare? USL a răspuns deja – faliment și apoi vânzare!”

Nu a trecut prea mult timp de la telenovela de tristă amintire a pseudoprivatizării Combinatului Chimic de la Oltchim Râmnicu Vâlcea, care a demonstrat, fără doar și poate, incapacitatea Uniunii Social-Liberale în a guverna România și în a sprijini structurile industriale, încă viabile, să depășească momentele dificile ale crizei.

Disprețul pe care l-a demonstrat atunci USL față de activele combinatului, față de soarta a mii de angajați și, mai ales, asupra implicațiilor pe care le are închiderea acestui combinat asupra întregii economii mă face să cred că USL nu iubește România și îi disprețuiește și minte în fiecare zi pe români.

Nu cred că mai încape îndoială că USL și Guvernul Victor Ponta ar putea fi acuzați că nu cunosc diferența dintre privatizarea și vânzarea unor active strategice ale economiei României. Procesul de privatizare înseamnă, fără doar și poate, schimbarea doar a titularului dreptului de proprietate, realizându-se transferul din domeniul public în cel privat, în scopul eficientizării activității. Vânzarea este singurul lucru la care s-au priceput partidele care compun astăzi USL și presupune înstrăinarea la o valoare derizorie a unor active, rezultatele fiind certe: șomaj, scădere economică, malluri în locul combinatelor și prejudicii insurmontabile pentru economia românească.

Cu siguranță Victor Ponta și miniștrii săi cunosc diferența dintre cele două procese, însă nu-i interesează privatizarea, ci falimentul controlat și apoi vânzarea la preț de fier vechi a unor companii de maximă importanță.

Oltchim și Arpechim nu sunt decât primele exemple ale acestui mod de a guverna al USL, iar faptele Guvernului USL vorbesc de la sine.

Rostul intervenției mele de astăzi este să trag un puternic semnal de alarmă asupra procesului de privatizare deja demarat la Compania CFR Marfă prin care, numai la prima vedere, se poate constata că una dintre cele mai importante companii din România se va vinde, și nu privatiza, la un preț mai mic decât dacă s-ar vinde la fier vechi. Este vorba despre cea mai mare companie de transport marfă din România și o companie strategică pentru Uniunea Europeană.

Cum s-a ajuns aici?! Relu Fenechiu și Victor Ponta trebuie să explice și să nu mai mintă. Să lase Codul rutier în seama specialiștilor și talk-show-urile jurnaliștilor și să dea explicații despre actele guvernării lor.

Trebuie să explice românilor de ce o companie ale cărei active valorează, la o evaluare succintă, peste 1,3 miliarde de lei și care are venituri anuale de peste 1,2 miliarde de lei este scoasă la vânzare, prețul pachetului majoritar fiind sub 800 de milioane de lei. Cine vinde un lucru atât de valoros la un preț derizoriu nu poate să nu fie suspectat de interese ilegitime.

Teama mea și a multora dintre români este legată de faptul că, după CFR Marfă, companiile de stat, unele extrem de profitabile, vor fi vândute la prețuri derizorii, cu secretizări ale clauzelor contractuale, iar cu CFR Marfă, USL abia „se încălzește” în a vinde economia României pe mărunțiș.