Cosmin Mihai Popescu

„Privatizări sub semnul întrebării”

Iarna grea pe care am traversat-o a scos în evidență, încă o dată, calitatea slabă a investițiilor în infrastructura din România. Asfaltul a dispărut ca prin minune de pe cele mai multe dintre șoselele din țară, canalizările fie s-au înfundat, fie au refulat, zeci de familii fiind inundate, transportul de călători și de marfă s-a blocat, alimentarea cu energie electrică a fost extrem de deficitară.

În cea mai mare parte a situațiilor enunțate, vina poate fi îndreptată către administrațiile publice locale, care au încredințat sau concesionat lucrări unor firme „apropiate” ce nu au satisfăcut niciodată un minim standard de calitate. Astfel, nu mai este deloc paradoxal că investiții realizate de puțin timp sunt mult mai proaste calitativ decât cele realizate cu tehnologiile din anii ’40.

Obiectivul anilor ’90 a fost acela de a îndrepta către sfera privată, prin privatizare, orice serviciu care ar trebui

eficientizat. Constatăm astăzi, când deja putem evalua consecințele unor privatizări, că unele s-au dovedit doar „vaci bune de muls”, și nu domenii strategice, așa cum prin profilul activității lor sunt.

Dintre toate aceste deficiențe se distinge ca importanță bezna în care au fost nevoiți să trăiască și să aibă grijă de familiile lor mulți dintre consumatorii de energie electrică din Muntenia. Privatizarea serviciilor de furnizare și distribuție a energiei electrice nu a reprezentat sub nicio formă o creștere calitativă a serviciilor oferite. Chiar și atunci când rețelele distribuie energie electrică, tensiunile sunt necorespunzătoare, în rare cazuri fiind aproape de necesarul de 220 de volți.

Toate acestea, pentru că ENEL, compania care a preluat aceste servicii, nu a susținut corespunzător ritmul investițiilor prevăzute în contractul de privatizare. Sunt zone unde ritmul de creștere a consumului, prilejuit de creșterea numărului de construcții și de consumatori, nu a fost însoțit de o creștere corespunzătoare a capacității rețelelor, pentru a satisface surplusul de consum.

La aceasta se adaugă furtul masiv din rețelele de distribuție, furt la care contribuie angajații ENEL-ului. Astfel, pierderile și serviciile de proastă calitate sunt plătite de consumatorii de bună-credință. Reprezentanții acestei companii se laudă cu investiții masive, nereflectate, însă, în calitatea serviciilor.

Pentru aceasta, susțin demersul doamnei senator Anca Boagiu privind constituirea unei comisii de anchetă asupra respectării contractului de privatizare cu ENEL, demers pe care îl văd extins și asupra altor contracte de privatizare sau concesiune care ridică semne mari de întrebare, iar cetățenii români se simt batjocoriți.