Marius Cristinel Dugulescu

„ _Pro domo_ pentru modificarea Legii privind protecția și promovarea drepturilor copilului”

Convenția cu privire la Drepturile Copilului a fost adoptată de către Organizația Națiunilor Unite în data 20 noiembrie 1989, România aderând la Convenție în scurt timp de la adoptare, fapt ce a condus la implementarea unei noi concepții asupra recunoașterii și garantării drepturilor copiilor în societate, întru determinarea interesului superior al copilului, în dezvoltarea sa fizică, psihică și spirituală.

În deplină concordanță cu împlinirea a douăzeci și doi de ani de la adoptarea Convenției cu privire la Drepturile Copilului, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a supus dezbaterii publice proiectul de modificare a Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.

Având în vedere modificările de nuanță și completările privind sistemul de protecție a drepturilor copilului, o pledoarie _pro domo_ pentru implementarea proiectului de lege este mai mult decât legitimă într-un spațiu legislativ care trebuie urgent consolidat, luând în considerare intrarea în vigoare a noului Cod civil.

Astfel, prin Proiectul de modificare a Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, se introduce o nuanțare terminologică deosebit de importantă, cu efecte juridice irecuzabile în practica instanțelor judecătorești, din perspectiva determinării interesului superior al minorului; în sensul în care noul alin. (5) al art. 2 din Legea nr. 272/2004 prevede că: „În determinarea interesului superior al copilului, se au în vedere, cel puțin următoarele:

– nevoile de dezvoltare – fizice, psihologice, de educație și sănătate, de securitate și stabilitate și apartenență la o familie;

– opinia copilului, în funcție de vârsta și gradul de maturitate;

– istoricul copilului, în mod special traumele suferite de copil în trecut sau care pot interveni în viitor;

– capacitatea părinților sau persoanelor care urmează să se ocupe de creșterea și îngrijirea copilului de a răspunde nevoilor concrete ale acestuia.”

Prin proiectul de modificare sunt reiterate și consacrate _expressis verbis_ o serie de drepturi ale copilului cu dizabilități, care beneficiază de un grad de protecție special și sporit, _exemplia gratia_ , noul articol 46[1] care subliniază faptul că acel „copil cu handicap beneficiază de asistență medicală gratuită, inclusiv de medicamente gratuite, atât pentru tratamentul ambulatoriu, cât și pe timpul spitalizării, în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, în condițiile stabilite prin contractul cadru.”

Protecția minorului față de orice formă de abuz este în mod expres și explicit prevăzută de art. 85 alin. (1), în sensul în care „copilul are dreptul de a fi protejat împotriva abuzului, neglijării, exploatării, traficului, migrației ilegale, răpirii, violenței prin internet și a oricăror altor forme de violență în toate mediile cu care copilul se află în relație: familie, instituții de învățământ, medicale, de protecție, medii de cercetare a infracțiunilor și de reabilitare/detenție, internet, mass-media, locuri de muncă, medii sportive, comunitate etc.”