Adrian Mocanu

„Problema câinilor fără stăpân”

Din fericire, autoritățile din România au găsit, în ultima perioadă, calea spre soluționarea acutei probleme a prezenței pe străzi a câinilor fără stăpân. Legea nr. 258/2013, adoptată de Camera Deputaților în 10 septembrie, stabilește, printre altele, un termen de 14 zile lucrătoare în care câinii sunt ținuți în adăposturi, după care, dacă aceștia nu sunt

revendicați sau adoptați, pot fi eutanasiați. Este începutul atât de necesar pentru a rezolva o problemă ce ține, în primul rând, de nivelul de civilizație al unei societăți.

Doresc însă să atrag atenția asupra unui aspect ce poate transforma această importantă prevedere legislativă într-un eșec. Recent, Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA) a lansat în dezbatere publică Proiectul de norme metodologice de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 155/2001 privind aprobarea Programului de gestionare a câinilor fără stăpân, modificată prin Legea nr. 258/2013. Potrivit proiectului de norme, câinii prinși și duși în adăposturile publice pot fi adoptați direct sau la distanță. Începând cu a 8-a zi de staționare a câinilor fără stăpân în adăpostul public, aceștia pot fi adoptați la distanță de către persoane fizice și juridice din țară și din străinătate. Potrivit proiectului de norme, animalele adoptate la distanță trebuie identificate, înregistrate în registrul de evidență a câinilor cu stăpân, deparazitate, vaccinate, sterilizate și relocate în alte cuști cu destinație specială.

Personal, nu am nimic împotriva procedurii adopției de la distanță. Cu toate acestea, presa a semnalat, nu o singură dată, practica recentă a strângerii câinilor fără stăpân de către așa-ziși apărători ai acestora, urmată de transportarea și eliberarea lor în satele din apropierea orașelor. Nu doresc ca procedura adopției să se transforme într-o metodă de mutare a câinilor fără stăpân dintr-o localitate în alta, pentru că în această situație pericolul la adresa oamenilor rămâne același. Este important ca normele metodologice să prevadă sancțiuni dure pentru persoanele care adoptă câini fără stăpân și care nu își respectă obligațiile ulterioare ce decurg din acest tip de practică. De asemenea, procedurile de verificare a respectării de către persoanele adoptive a obligațiilor asumate prin adopție trebuie să beneficieze de un mecanism de control foarte bine pus la punct.

Am ținut să ridic această problemă în Parlament din mai multe motive. În primul rând, pentru mine, prioritare sunt asigurarea siguranței cetățenilor și evitarea unor tragedii de tipul numeroaselor exemple petrecute până în prezent. În al doilea rând, identificarea și reținerea în proiectul de norme a unor sancțiuni calibrate corespunzător pentru persoanele care nu își respectă obligațiile ce derivă din adopție ar avea darul să responsabilizeze cetățenii și să-i avertizeze că adopția unui câine fără stăpân nu înseamnă o acțiune de „salvare” a animalului din „mâinile nemiloase ale statului”, ci o responsabilitate importantă față de acesta și față de cei din jur.