Ioan Oltean

„Problema europeană a refugiaților”

O continuare a politicii prin alte mijloace este, după cum se știe, războiul. Acest fenomen total se supune unor politici și scopuri bine definite în rândul statelor, dar totodată complexe, și care sunt de cele mai multe ori neînțelese de popoarele antrenate în aceste conflicte armate. În fapt, războiul nu este doar o luptă armată, ci este o angajare complexă într-o confruntare complexă, al cărei ultim aspect este o confruntare armată. Mai mult, războiul nu este o continuare a politicii, ci este instrumentul politicii, este politica însăși. Războiul este o confruntare cu grave implicații pe plan social. Nu puține sunt motivele pentru care popoarele refuză să considere că războiul este o soluție pentru restabilirea echilibrului, fie acesta social, politic, economic etc. Unul dintre motivele pentru care cetățenii consideră războiul ca fiind un fenomen negativ, chiar dacă ar fi vorba de un război de eliberare, este și problema refugiaților, o temă cu un impact social și politic la nivelul tuturor țărilor care se confruntă cu un aflux al refugiaților.

Este o problematică care nu a rămas fără ecou în rândul instituțiilor Uniunii Europene, care trebuie să adopte o legislație care să protejeze interesele tuturor actorilor implicați, atât interesele refugiaților cărora, în lipsa unei vize, cel mai adesea refuzată, nu le rămâne decât soluția unei intrări ilegale pe teritoriul unui stat, cât și problema respectivului stat și aceasta deoarece, în plus față de implicațiile politice, acest fenomen de „tranzit ilegal” are implicații majore și în plan social. Pentru început, este o dramă umană a clandestinilor, care sunt supuși la diverse condiții nefaste. Ne amintim de recenta dramă a zecilor de persoane clandestine din Eritreea, în largul insulei Lampedusa, în drumul spre o țară care să le îngăduie „prezența”. Mor de foame, îndură boli și frig, se uită neputincioși cum nemiloasa moarte le decimează vecinii, copiii și trăiesc alte și alte condiții nefaste, în schimbul unei singure dorințe: aceea de a trăi liniștiți la casele lor. Mai mult, conflictele se revarsă ca un bumerang și la nivelul statelor care urmează să-i primească pe acești refugiați, state lovite de o realitate politică: criza economică, creșterea șomajului, conflicte etnice și alte probleme sociale de neintegrare a acestora pe piața locală. De aici, lipsa solidarității statelor în raport cu problema refugiaților.

Comisariatul pentru Refugiați al Națiunilor Unite a estimat la 747.000 numărul refugiaților care necesită reinstalare. În prezent, doar 10 țări, printre care și România, participă la Programul Înaltului Comisariat ONU de repartiție și de reinstalare a refugiaților provenind din țări terțe, fără să existe un plan de coordonare în mod real. Țara noastră trebuie să susțină dezvoltarea unui sistem european comun de azil, care să beneficieze de un statut și de o procedură comune în privința responsabilităților în domeniul gestionării refugiaților cu țările terțe și cu țările de primă primire, precum și nevoia unei cooperări mai eficiente, pentru întărirea capacităților de protecție în țările care primesc un procent de refugiați.