Radu Stroe

„Profesori măsurați în procente”

Odiseea profesorilor a început acum mai bine de un an, în ajun de alegeri, după votarea Legii nr. 221/2008, care se dorea aplicată chiar „în secunda doi”, așa cum afirma atunci, cu dăruire și emfază, Emil Boc. Deși fostul premier Călin Popescu-Tăriceanu atrăgea atenția, cu toate riscurile electorale, că majorarea salarială cu 50% a profesorilor nu poate avea sustenabilitate, că ea nu reprezintă decât o gogoriță politicianistă în prag de alegeri, totuși, adoptarea ei s-a dorit cu încrâncenare, efluvii de replici acide scurgându-se la acel moment de la tribuna Parlamentului. Numai că, odată alegerile câștigate de cei mai aprigi susținători ai acestei legi, aceștia, „din secunda doi”, au și schimbat registrul demagogiei. A urmat, apoi, o lungă serie de amânări, combătute punctual prin „luptă” sindicală _à la Pyrrhus._

Tergiversarea aplicării Legii privind majorarea salarială pentru personalul din învățământ (deși 17% s-a dat în noiembrie 2008, restul de 33% s-a amânat, prin acte normative succesive, pentru 1 aprilie 2009, pentru luna mai, luna decembrie, apoi pentru anul 2010), inechitățile și discrepanțele survenite între diversele categorii bugetare, relativa predictibilitate din învățământ cu efect derutant și demoralizator atât pentru părinți și elevi, cât și pentru

profesori, poate conduce la manifestări imprevizibile. Dacă profesorii au avut decența (sau naivitatea?) de a se lăsa mințiți o îndelungată perioadă de timp, status-ul lor social suferind o degradare pernicioasă, cu repercusiuni grave ale actului de învățământ, acum, chiar și în condițiile în care sunt acuzați că, de fapt, sunt manipulați de alte forțe, ei sunt deciși, mai mult ca oricând, să „forțeze” statul să respecte legea.

Suntem în anul de grație 2010 și actualul prim-ministru Emil Boc, nu „în secunda doi”, ci în anul al doilea de dezastruoasă guvernare confirmă, evident fără a avea în intenție acest lucru, spusele fostului premier Călin PopescuTăriceanu.

„Mi-aș dori ca prim-ministru să majorez cu 50% salariile profesorilor, dar, din păcate, astăzi, economia românească nu poate să facă acest lucru, nu avem resursele necesare”, atrăgea atenția premierul Boc.

Chiar și în condițiile în care multe cadre didactice și-au câștigat în instanță sporul de 33%, acesta nu poate fi dat: „În anul 2009, foarte mulți profesori au obținut în instanță mărirea salariilor cu 33%. Mulți au prins această mărire, alături de cea de 17%, și-au mărit salariile cu 50%. Alți profesori au obținut doar majorarea de 17%. Partea de 33% a fost neaplicată, pentru că nu avem resursele financiare”.

Pe lângă revendicările salariale, profesorii au protestat zilele trecute atât față de disponibilizările care se vor efectua ca urmare a OUG nr. 114/2009, cât și a Proiectului de lege a educației naționale, considerat o „catastrofă” de către profesori.

Lecția de proteste pe care dascălii o predau guvernanților de mai bine de un an pare a fi, din păcate, una facultativă pentru Guvern.