Teodor Atanasiu

„Profețiile Băncii Mondiale s-au îndeplinit. Cele ale premierului Boc, nu”

Deși domnul Boc ne-a umplut de optimismul său proverbial cu orice ocazie regizată în lumina reflectoarelor privind îmbunătățirea indicatorilor economici în anul 2010, realitatea statistică este cu totul alta. Așa cum prevedea Banca Mondială încă de anul trecut, și anume că, în România, șomajul va trece de cifra de 8%, constatăm acum cu tristețe că estimările au fost cât se poate de aproape de adevăr: rata șomajului a crescut așadar de la 7,8% (la sfârșitul anului 2009), la 8,1% (sfârșitul lunii ianuarie 2010), nivel ce n-a mai fost atins din anul 2003.

Astfel, aproape 32.000 de persoane și-au pierdut locul de muncă în ianuarie 2010, numărul total al șomerilor din România ajungând la circa 741.000 de persoane. Cele mai afectate județe sunt: Mehedinți (cu o rată a șomajului de 14,5%), Alba (13,4%), Vaslui (13,5%) și Teleorman (12,7%).

Din păcate, lipsa oricăror măsuri benefice mediului privat va avea drept consecință doar creșterea fulminantă a șomajului din acest sector, cu consecințe grave în domeniul vânzărilor, în cel bancar, imobiliar etc.

Scăderea cheltuielilor de personal reprezintă doar o măsură unilaterală a Guvernului Boc IV, lipsită de o contrabalansare a îmbunătățirii climatului de afaceri prin măsuri de stimulare și susținere temeinică a mediului privat. Lipsa de lichidități, de investiții, de relaxare sau stimulare fiscală, blocarea eternă a creditării nu vor scoate economia românească din cercul vicios în care o ține ferecată, cu bunăștiință, domnul Boc și ale sale multiple guverne portocalii, care nu au gândit și implementat nicio strategie împotriva crizei.

Țările vecine, precum Ungaria sau Polonia, și-au dezvoltat strategii solide care au dus la repornirea motoarelor economiilor lor, în timp ce eternul premier Boc a uitat de nevoile economiei românești și acum șomajul acut a devenit prețul pe care românii trebuie să-l plătească în schimbul unei recesiuni lăsate la voia întâmplării de diletanții guvernanți portocalii.

De ce oare premierul Boc a făcut o obișnuință din a susține anumite lucruri frumoase, dar prea poleite sau pompoase, în precampanii, în campanii și în postcampanii, fără nicio acoperire ulterioară, fără nici măcar 1% posibilitate de îndeplinit ca obiectiv viabil, fără a mai da socoteală vreodată că toate acele promisiuni rămase la stadiul de fumigene PD-L-iste nu vor avea corespondent vreodată în economia românească, în viața de zi cu zi și, mai ales, în buzunarul fiecărui cetățean din România?