Dinu Giurescu

„Proiectul de țară”

A existat vreun plan național după revoluția din decembrie 1989?

Pe plan extern, obiectivul a fost integrarea în UE și NATO. El a fost realizat între anii 2000 și 2004.

În rest, după 1989, au fost formulate și aplicate câteva principii directoare: refacerea proprietății private, restabilirea drepturilor cetățenești, pluralism politic, economie de piață – fără ca atari principii să fie integrate într-un plan național. Privatizarea a fost considerată ca mijlocul esențial pentru realizarea unei economii viabile și competitive.

După 23 de ani, care sunt rezultatele pe plan economic? Industria existentă în 1989 a fost desființată și vândută la fiare vechi, în proporție de circa 90%; sistemul bancarfinanciar aparține, tot în proporție de circa 90%, băncilor din alte țări; România este îndatorată către FMI și Banca Mondială cum n-a fost niciodată de la constituirea statului modern (1859) și până astăzi; peste 2.500.000 cetățeni ai țării lucrează în străinătate întrucât în România nu au de lucru; exodul specialiștilor (vezi medicii) și, în general, al tinerilor continuă. Agricultura, redevenită proprietate privată, este fărâmițată în milioane de exploatări și nu face față nevoilor alimentare interne.

Crearea unor noi locuri de muncă a rămas o prioritate nerezolvată.

Sunt în curs de vânzare resursele energetice și rezervele minerale.

S-a dat oficial aprobarea pentru explorarea gazelor de șist în zona Bârlad și în Dobrogea. Ce mai rămâne după ce se vor vinde sectorul energetic și rezervele minerale?

Cu ce începem? Se mai poate realiza refacerea cooperativelor meșteșugărești? Care este strategia pentru reactivarea – în termeni reali – a întreprinderilor mici și mijlocii? Mai există o politică a statului român de sprijinire efectivă a capitalului român și a întreprinzătorilor români? Mai avem speranța de a reface calitativ învățământul general și pe cel liceal și de a avea din nou manuale – începând cu acela de istorie – redactate normal, nu după scheme prefabricate?

Până unde se va extinde tutela Uniunii Europene care consideră normal să se amestece până și în prepararea mititeilor? Pe când directive UE pentru organizarea cimitirelor? Până unde va merge obediența față de „indicațiile” forurilor internaționale diriguitoare?

O multitudine de întrebări la care nu avem răspuns.

Suntem, de fapt, sub tutela Consiliului Europei, a Parlamentului european, a Comisiei de la Veneția, a Fondului Monetar Internațional, a Băncii Mondiale și posibil a altor foruri din afară.

A mai rămas puțin timp pentru elaborarea și punerea în aplicare a unui plan național care să încerce soluțiile potrivite. Condițiile politice interne – cu majoritatea parlamentară USL de aproape 70% – îngăduie elaborarea neîntârziată a planului național pentru următorii trei ani, 2014–2016, ca bază și pentru etapa următoare, 2017–2020.